Ina Stan

Teoretic, apreciem originalitatea... inovatia... tot ce e altfel... si sustinem ca uram cotidianul... tot ce e obisnuit... comun... dar faptic urmam aceeasi cale batatorita de noi si de altii... pentru ca e mai sigur... pentru ca nu avem cum sa dam gres... pentru ca nu ne permitem sa gresim...  Nu ne permitem sa fim altfel... sa iesim din tipare... pentru ca ar insemna sa ne reinventam... sa ne transformam... sa acceptam ideea de altfel... de altceva... si pentru asta ar trebui sa suportam priviri si cuvinte batjocoritoare...pentru ca, da, societatea inca nu a scapat de prejudecati... pentru ca ne doreste cuminti... perfect aliniati... supusi unor idei colective...  Societatea nu ne accepta diferiti, ci tinde spre uniformizare... spre asa-zisa normalizare... pentru ca e mai simplu asa... pentru ca asa suntem oamenii perfecti intr-o lume care se vrea perfecta... Cand cineva dintre noi iese din rand... isi permite sa strapunga tiparele... sa evadeze din "normalitate"

Iarna... fulgi... lacrimi inghetate... vise adormite pe zapada... viscol de emotii contradictorii... povesti de iarna cu feti-frumosi si zane pacalite... de cuvinte... Cuvinte pacalite... doar oamenii pot sa pacaleasca cuvintele... si zanele... si fetii-frumosi... pot sa le amageasca... sa le ascunda... sa le risipeasca in fumul drumurilor... si cuvintele se lasa pacalite... ca sa pacaleasca... Oamenii sunt pacaliti de cuvinte... si viseaza... viseaza frumos... pana cand cuvintele le strica visele...si le transforma in cosmaruri ... in vise pacalite... dar oamenii au invatat ceva... cum sa nu mai creada in cuvinte pacalite... in zane si in feti-frumosi... pentru ca viata este prea frumoasa ca sa fie transformata intr-un loc al pacalelilor... intr-un joc cu pacaliti si pacalitori...

Majoritatea dintre noi stie sa faca diferenta dintre bine si rau... poate sa anticipeze si sa evalueze consecintele propriilor fapte...  Ca oameni stim ce este corect si gresit fata de noi si fata de ceilalti... stim care este atitudinea corecta fata de noi si fata de ceilalti... stim ce comportament este dezirabil si ce este indezirabil pentru noi si pentru oamenii din jurul nostru... dar faptul ca stim toate aceste lucruri asta nu inseamna ca ne si comportam in consecinta... faptul ca suntem atat de priceputi in a da lectii nu ne determina  si sa adoptam comportamentele adecvate... Cati dintre noi nu am adoptat un comportament gresit, desi stiam sau aveam indoieli cu privire la acest lucru? Cati dintre noi am pretins ca suntem sinceri, ca sinceritatea este cea mai importanta calitate a noastra, si, cu toate acestea, am ales sa mintim, desi stiam ca, facand asta, ranim fiinte dragi? Cati dintre noi nu am sustinut ca stim ce inseamna prietenia, dar nu ne-am comportat  ca nis

     Traim sub domnia banului... traim intr-o societate in care esti apreciat, respectat, auzit in functie de cati bani ai in cont... ce marca de masina ai... cate camere are casa in care locuiesti... ne invatam copiii sa isi aleaga profesii in care se castiga bine... ii invatam sa fie competitivi... sa treaca peste toate "obstacolele" pentru a reusi... chiar daca asta inseamna sa raneasca... sa renunte... sa distruga... doar pentru a ajunge in varf... pentru a avea putere... pentru ca acolo va fi cel mai bine...      Societatea aceasta isi uita  valorile... refuza sa le recunoasca... neaga importanta lor... pentru ca e mai simplu asa... e mai usor... pentru ca e mai comod... pentru ca lectiile despre bani se invata cel mai repede in timp ce lectiile despre valori au nevoie de ani... de generatii intregi... si rezultatele nu sunt imediate...     Banii ii facem repede... ii cheltuim la fel de repede... pentru ca sunt doar instrumente... valorile se invata greu... iti tr

     Temeri... sunt firesti... pentru ca suntem oameni... pentru ca avem simtul pericolului... pentru ca am invatat sa evitam lucrurile periculoase... lucrurile dureroase...  deoarece am vazut ce efect au asupra noastra si asupra celorlalti...      Nu ne e teama de necunoscut... pentru ca ne plac provocarile... ne place tot ce e nou... pentru ca ne place sa exploram si sa cunoastem... pentru ca adoram ineditul lucrurilor si spatiilor...      Nu ne e teama  nici de viitor... pentru ca noi il proiectam in visele noastre... in planurile noastre... si e intotdeauna perfect... e in culori luminoase... zambeste...      Suntem tematori numai atunci cand consideram ca e mai mult decat probabil ca evenimentele din trecut sa se repete... pentru ca am pierdut increderea in oameni... increderea in noi... increderea intr-un viitor altfel...     Ne temem ca greselile trecutului sa nu ne urmareasca precum o piaza rea si in viitor... sa repetam la nesfarsit aceleasi erori... sa nu fi inva

  Imi plac oamenii profunzi ... pentru ca de la ei invat sa intru in profunzimea lucrurilor inainte de a lua o decizie... pentru ca de la ei invat sa alung superficialitatea intr-o lume care promoveaza asta... Imi plac oamenii emotionali ... pentru ca de la ei  invat sa imi accept emotiile si sa le exprim...  invat sa nu ma tem de emotiile mele si nici de reactiile celor din jur fata de emotiile mele...  Imi plac oamenii destepti ... cu o minte puternica... ce nu se tem sa isi expuna ideile... pentru ca de la ei invat sa imi accept gandurile... sa imi infrunt temerile... si sa spun ceea ce gandesc...cu voce tare... pentru toata lumea... pentru oamenii care nu se tem de adevaruri... chiar daca dor... Imi plac oamenii cu o minte interesanta ... o minte care nu plictiseste... o minte care provoaca... pentru ca e mereu altceva... pentru ca provoaca... pentru ca ma fac sa ma simt vie... Imi plac oamenii cu minti intortocheate ... pentru ca ei te invata sa rezolvi enigme... enig

    In aparenta puternici... capabili sa treaca peste toate obstacolele vietii... sa sara... sa paseasca... sa se afunde... sa razbata... sa atinga... sa daruiasca...sa primeasca... sa suporte... sa rabde... sa simta... OAMENII... fiinte rationale... fiinte sentimentale... fiinte superioare...    Oricare dintre noi a fost la un moment dat ranit... de vorbe... de atitudini... de comportamente... am fost raniti pentru ca am fost implicati sentimental... am investit sentimente... am avut incredere... am oferit incredere... dar.... rana s-a produs... o rana a sufletului... mai mult sau mai putin adanca... in functie de fiinta care a provocat-o... dar sufletul a sangerat... si, din pacate, nu exista pansament pentru suflet... doar timpul e cea mai sigura cale spre vindecare... si asta pentru ca mintea nu lasa sufletul sa se vindece... ii aminteste mereu si mereu... pana cand uita sau se plictiseste.... sau se obisnuieste.     Sufletul se vindeca atunci cand mintea inceteaza sa-i mai

      Suntem prinsi in valtoarea vietii... uneori simtim ca suntem trasi spre adanc... traim senzatia de sufocare... ridicam bratele pentru a iesi la suprafata si a primi o gura de aer... e gura de aer salvatoare... pentru ca imediat sa ne prabusim iar in valtoarea vietii...       Totul se petrece cu o viteza uimitoare... timpul nu se mai masoara in zile... nici in saptamani... uneori masuram timpul in anotimpuri... alteori in ani... pentru ca nu observam cand  a inceput si s-a sfarsit primavara... nu stim cum de s-a mai petrecut un an din viata noastra... pentru ca, uitandu-ne inapoi, ni se pare ca nu am avut timp sa facem mare lucru... ca nu am avut timp sa facem tot ceea ce ne-am propus... si atunci ne uitam mirati in jur... de parca ne-am fi trezit dintr-un vis... de parca am trait viata altora...       Traim repede... visam repede... ne strecuram prea repede prin viata... suntem atat de implicati in tot ce inseamna viata si evenimentele ei incat nu mai avem timp pentru noi.

Unii oameni ar cere bani... pentru ca isi doresc sa simta puterea lor... Unii oameni ar cere faima... pentru ca isi doresc sa fie cunoscuti.... adora privirile admirative care se opresc asupra lor... pentru ca le ofera putere... Unii oameni ar cere averi... pentru ca isi doresc sa simta bogatia... sa se simta puternici... Unii oameni ar cere functii inalte... pentru ca le place sa priveasca lumea de sus... le place sa ordone si sa aiba subordonati care sa-i asculte orbeste... pentru ca le place sa fie puternici... Unii oameni ar cere iubire vesnica... pentru ca adora sa fie iubiti... le place cum se simte iubirea... stiu ca iubirea iti da putere... Unii oameni ar cere sanatate... pentru ca le lipseste... sau pentru ca o considera un dar fara de pret... pentru ca, daca ai sanatate, atunci nu iti mai lipseste nimic... nu mai ai nevoie de nimic...     Eu nu as cere nimic... pentru ca sunt convinsa ca, daca voi merita, voi primi de toate... iar daca nu, poate ca va fi necesa

    Demnitatea... cea mai de pret valoare a unui om... e un atribut al fiintelor superioare ...      Din pacate, multi dintre oameni renunta la demnitate... si se complac... de dragul banilor... a pozitiei sociale... a recunoasterii profesionale... din dorinta de a castiga faima... de a atrage privirile admirative ale sexului opus... din dorinta de a detine puterea...       Numai ca cei ce renunta atat de usor la demnitate nu stiu ca: Niciun om nu e mai puternic decat un om demn...  Niciun om nu detine mai multe bogatii decat un om  demn...  Niciun om nu e mai apreciat in viata profesionala cat si in cea personala  decat un om demn ...  Niciun om nu e mai admirat decat un om demn....  si, ce e mai important, Niciun om nu e mai puternic decat un om demn.     A-ti pastra demnitatea intr-o societate in care esti obligat sa faci " n " compromisuri pentru a fi in top e o lupta asidua si continua... epuizanta... dar merita... merita sa-ti pastrezi verticalitatea si

 Cand dragostea doare...     Doare pentru ca e o dragoste mincinoasa... falsa... pentru ca e un teatru ieftin jucat de doi actori inchipuiti... la fel de falsi ca si dragostea lor... si doare cumplit de tare atunci cand numai unul dintre protagonisti este un fals actor... cand joaca un rol din cuvinte atent alese... perfect rostite... un mim al dragostei perfecte... Cand dragostea insala...     Insala atunci cand se duce emotia... pier sentimentele... se distrug gandurile pentru doi... pentru ca se poate... pentru ca este necesar... pentru ca inseamna altceva... pentru ca se doreste alungarea monotoniei... pentru ca... se gasesc scuze pentru a insela... dar nu se gasesc motive pentru a lupta... pentru a iubi mai mult... pentru a simti mai puternic... pentru a dori.... Cand dragostea pretinde...       Pretinde mai mult... mai frumos... altceva... din ce in ce mai mult sentiment... din ce in ce mai multa implicare... din ce in ce mai mult sacrificiu de sine pentru altceva...

     Doare... atunci cand oameni dragi ne dezamagesc... atunci cand descoperim ce ascunde minciuna din spatele cuvintelor... atunci cand pierdem o fiinta draga... atunci cand ne pierdem increderea in noi... doare... ne doare sufletul... si lasa sa doara!     Sangereaza vorbele tradate de fapte... emotiile ascunse de nepasare... tacerea din spatele cuvintelor seci... golul lasat de plecarea cuiva... sangereaza sufletul in noi si simtim cum se trece... si lasa sa sangereze!    Vindeca... cuvintele rostite in semn de mangaiere... privirile blande ce invaluie durerea... atingerea blajina a soaptelor... vindeca sufletul si-i dau puterea de a trece mai departe... si lasa sa vindece pentru ca e timpul sa se vindece!        Si trecem mai departe, lasand in urma tot ceea ce e trecut... tot ce e trist... dureros... tot ce a insemnat neimplinire... tot ce a incercat sa ne traga inapoi... tot ce nu insemnam noi.... pentru ca noi suntem altfel... vrem sa fim altfel...si pentru asta avem ne

     Viata... oameni frumosi ce-si petrec clipele alunecand prin viata... unii mai usor... altii mai greu... unii mai repede... altii mai incet... dar toti aluneca intr-un ritm dat de experienta, credintele si convingerile proprii...           Uneori ratacesc drumul... se zbat in neputinta... intalnesc nepasarea semenilor... a oamenilor dragi... si razbat... reusesc sa gaseasca drumul corect... calea dreapta... pentru ca oamenii acestia frumosi au in ei forte nebanuite... sunt capabili de lucruri extraordinare... fac lucruri extraordinare pentru ei si pentru ceilalti... pentru ca asta inseamna sa fii om...        Viata are surprizele ei... la fiecare colt... la fiecare pas... ii place sa ne surprinda... placut... mai putin placut... dar fiecare surpriza ascunde in ea un adevar... totul e sa stim sa-l descoperim si sa nu ratam momentul in care ni se dezvaluie...        Viata e o calatorie... stim intotdeauna de unde plecam... dar destinatia nu o stim niciodata... iar asta e par

                 Oameni... relatii... oamenii si relatiile lor... mai mult sau mai putin functionale... mai mult sau mai putin frumoase... dar fiecare isi doreste mai mult si mai frumos asa ca face totul pentru a-si implini dorinta... sau aproape totul...      Ideea e ca, in momentul in care pasim intr-o noua relatie, consideram ca totul va fi perfect si ca, de data aceasta vom fi mai atenti, mai cooperanti... ca vom iubi mai mult... ca ne vom implica si mai mult... ca vom fi intotdeauna prezenti si atenti la nevoile celuilalt... si oferim totul... si ascultam totul... si suntem atenti la fiecare detaliu astfel incat partenerului de cuplu sa nu ii lipseasca nimic... sa nu trezim nicio suspiciune in ceea ce priveste sinceritatea sentimentelor noastre... si relatia functioneaza... insa, pe masura ce se instaleaza rutina, obisnuinta cu celalalt, uitam in mare parte sa mai facem sau sa ne mai comportam asa cum ne-am promis la inceput... pentru ca lucrurile se pare ca functionea

     Zambeste mereu... e cea mai puternica arma a ta... toate armele din lume abandoneaza in fata unui zambet...      Iarta ... e cel mai frumos cadou pentru tine... fa-ti acest cadou ori de cate ori cineva iti greseste... iarta si vei putea zambi mereu...      Alege intotdeauna drumul corect... e calea cea mai scurta spre fericire...     Fii mereu optimist... e singurul medicament care invinge orice boala... chiar si cele fara de leac...    Crede ... cea mai puternica forta este credinta...     Iubeste .... iubirea e intregul inteles al vietii...    Uita trecutul pentru a putea trai prezentul si a te putea gandi la viitor!     Lasa ... lasa lucrurile si gandeste-te la oameni... ei conteaza mai mult decat orice lucru din viata ta...      Invata. .. invata tot ce are importanta pentru  tine, dar nu si pentru ceilalti...       Seamana ... fericire, zambete, bunatate, intelepciune...     

    Primii fulgi... saruta pamantul care-i primeste cu o imbratisare calda... prea calda pentru ca ei sa-i reziste si se topesc intr-o dulce amintire...       Ne pregatim de iarna... de ger... de fulgi de zapada... de sarbatoare... experimentam sentimente contradictorii... pe de o parte ne dorim bucuria peisajelor de poveste... magia sarbatorilor... maretia colindelor.... iar pe de alta parte ne intristam la gandul gerului ce va cuprinde ca intr-o gheara de gheata intrega suflare... in final, acceptam... invatam sa toleram gerul pentru a trai magia iernii...  toleram....      Toleram gerul pentru ca ne plac colindele, fulgii de zapada, magia sarbatorilor... toleram oamenii pentru ca ne dorim ca si noi, la randul nostru, sa fim tolerati... toleram pentru ca  nu exista perfectiune... nu exista oameni perfecti... nu exista o lume perfecta pentru toti oamenii... si nici nu cred ca ne-am dori sa fim oamenii perfecti intr-o societate perfecta... intr-o lume perfecta... cred ca tocmai

      Fericirea... atunci cand o cauti cu atata ardoare s-ar putea sa nu o gasesti... pentru ca stie sa se ascunda foarte bine ... pentru ca iti cunoaste dorinta arzatoare de a o gasi si se joaca "de-a v-ati ascunselea"... pentru ca ii place jocul si pentru ca stie ca intotdeauna castiga... iar tu intotdeauna vei pierde... pentru ca esti disperat sa fii fericit...       Relaxeaza-te! Nu mai face din cautarea fericirii scopul vietii tale... pentru ca vei uita esentialul... vei uita sa iti traiesti viata si iti vei plange nefericirea...      Renunta la goana dupa fericire... si bucura-te de fiecare clipa... de fiecare moment al vietii tale... bucura-te de primul fulg care ti se va aseza pe frunte... simte raceala zapezii ca pe o trezire la realitate... priveste cerul din care strabat raze si simte-i maretia... priveste chipul unui copil ce se bucura si bucura-te impreuna cu el de lucrurile simple.... si, rand pe rand, clipa de clipa vei simti eliberare... relaxare... acc

   Exact o luna... si vine... vine Craciunul! Incepe magia... incep visele... incep povestile cu final fericit... mai e doar o luna!      As vrea ca anul acesta sa primesc un singur cadou... doar unul singur.... dar... sa fie altfel...      Sunt convinsa ca fiecare dintre noi si-a ales deja darul de Craciun... unii poate isi doresc un sejur la munte... altii o calatorie intr-o tara araba... unii bijuterii... altii masini... unii poate o locuinta noua... dar sunt si oameni care isi doresc sanatate pentru ei sau pentru cineva drag... sunt si oameni care isi doresc ca usa sa le-o deschida copiii si nepotii plecati departe si care au uitat ca la casa parinteasca ii asteapta de atata vreme cineva in prag... sunt si oameni care isi doresc sa daruiasca altora o clipa de fericire si isi hranesc sufletul cu bucuria celorlalti... voi ce cadou asteptati sub brad?     

     Asteptam cu infrigurare primii fulgi... ii asteptam sa ni se aseze reci pe frunte... pe buze... ca intr-un sarut de trezire la sinceritate... asteptam...     Asteptam iarna... cea adevarata... cu zapada multa ca in povestile bunicilor.... o asteptam sa ne poarte in copilaria de altadata... o asteptam sa ne purifice mintea si sufletul cu suflarea ei inghetata de  gerul adevarului...      Asteptam zapada... alba, pura, imaculata... ca sufletele sfintilor... ca sufletele parintilor plecati sa stea la povesti cu ingerii... povesti de iarna si de sarbatoare...     Asteptam colindele... daruri minunate pentru sufletul muritorilor... ale celor ce mai stiu inca sa asculte...  voci de ingeri ce rasuna  peste lume...     Asteptam noaptea magica... cand cerul se uneste cu pamantul in singurul moment de tandrete de peste an... cand toate dorintele muritorilor cu suflet curat se implinesc... cand inimile uita sa mai urasca si se iarta...      Asteptam si promitem...

     Cat credeti ca valoareaza o imbratisare? ... sau un zambet?...  dar prietenia?... sau iubirea? ... ati putea sa oferiti un pret?... si, daca da, care ar fi acela?          Exista oameni care cumpara ... un zambet... o imbratisare... iubirea... sunt suflete triste... goale... pustiite... sunt atat de saraci incat casele lor mari nu ii mai incap, masinile lor scumpe nu ii mai incanta...      In incercarea lor disperata de a cumpara fericirea trezesc mila celor ce intrezaresc singuratatea  sufletului lor... sunt saraci pentru ca au invatat ca totul se cumpara si au uitat ca banii isi pierd valoarea in fata sentimentelor...      Suflete goale... nu le-a mai ramas  decat un singur lucru cu care platesc clipa in care sa se simta acceptati... intelesi... iubiti... dupa care trec mai departe... pentru ca nu au invatat un lucru... sentimentelor le raspunzi tot cu sentimente... prietenii nu se cumpara cu bani... iubirea nu asteapta cadouri, ci gesturi tandre, respect, afectiune... 

     Iertarea... este important sa putem ierta pe cei dragi, dar este la fel de important sa ne putem ierta  pe noi...       Pentru a putea ierta avem intotdeauna nevoie de motive... si iata cateva motive suficient de puternice pentru a ne determina sa iertam: 1. Iertarea indica  debutul procesului de vindecare. 2. Iertarea ne indeamna sa regasim linistea si impacarea sufleteasca. 3.   Nu putem depasi pozitia de victima daca nu putem ierta. 4. Cand iertam, trebuie sa facem asta pentru noi si nu pentru cealalta persoana. 5. Iertarea inseamna sa ne focalizam intreaga energie spre propria vindecare si nu catre razbunare. 6. Toate relatiile sanatoase au nevoie de iertare pentru a ramane functionale. 7. Iertarea indeparteaza anxietatea si depresia. 8. Iertarea  ajuta la  restabilirea increderii in propria persoana. 9. Iertarea inseamna sa renunti la resentimente, la  ideea de razbunare si la obsesie. 10. Iertarea nu inseamna sa continui o relatie cu cineva

     Vremea isi schimba chipul... renunta la veselie, la zambete, la seninatate... acum e trista, mohorata, incruntata, amenintatoare... parca se pregateste sa se dezlantuie asupra oamenilor... parca ar fi jurat razbunarea impotriva oamenirii... iar, in curand, va fulgera cu blesteme peste pamant...      Oamenii sunt ca vremea... schimbatori... acum sunt buni, iertatori, veseli... acum sunt mohorati, tristi, incruntati, razbunatori...          Oamenii se schimba in functie de sentimentele pe care le experimenteaza... iar sentimentele lor sunt dictate de evenimente de viata...      Daca iubesc isi striga iubirea cu veselie ce rasuna prin toti porii fiintei lor... sa stie toata suflarea ca ei isi canta fericirea dragostei lor...     Daca urasc, imprastie tunete cu vocea lor si arunca fulgere din priviri... si vai de cel ce e tinta urii lor... pentru ca nimic nu e mai distructiv pentru fiinta umana decat ura... atat pentru cel care uraste cat si pentru cel ce e tinta urii sale.

    Traim intr-o societate in care visele se transforma cumplit de repede in cosmaruri... iar asta ne impiedica sa indraznim sa mai visam... si, insesizabil, ajungem sa suferim de insomnie colectiva... pentru ca ne e teama sa mai inchidem ochii... si nu pentru ca ne-ar fi teama de vise... sau de cosmaruri.... ci pentru ca  suntem terifiati de trecerea de la starea de  vis la  cea de cosmar...     Alegem sa fugim de visele noastre pentru a alerga prin visele altora... pentru ca putem evada oricand din visele altora, pe cand ale noastre ne impiedica sa facem asta... trebuie sa le traim pana la capat... si sa suportam direct consecintele... fugim de consecinte si ne ascundem dupa altii... dupa evenimente... dupa momente... dupa clipe...       In momentul in care ne oprim din a mai face parte din visele altora... in care ne oprim din a mai visa pentru altii.... in momentul in care  vom gasi in interiorul nostru forta de a visa pentru noi... abia atunci vom accepta si realitatea in c

    Alergam cu totii intr-o goana nebuna dupa fericire... pe oricine daca ai intreba ce isi doreste de la viata ar raspunde repede, fara sa stea prea mult pe ganduri, ca isi doreste fericirea... sa fie fericit... sa imbratiseze fericirea... sa se agate de fericire si sa nu ii mai dea drumul niciodata... pentru ca, in inchipuirea noastra, fericirea inseamna sanatate, bani, recunoastere sociala si profesionala, familie iubitoare... si nu neaparat in ordinea aceasta...      In momentul in care ne lipseste unul din lucrurile mentionate... familie iubitoare, bani, sanatate, recunoastere sociala sau profesionala... incepem sa devenim agitati, anxiosi, depresivi... pentru ca nu vedem decat ceea ce ne lipseste si nu ceea ce avem deja... nu vedem decat partea goala a paharului, desi el s-ar putea sa fie aproape plin... si asta pentru ca suntem atat de egoisti incat dorim sa avem totul...       Suntem atat de egoisti... functionam dupa principiul totul sau nimic... si, pentru ca nu avem t

   Draga Stress, am hotarat ca e cazul sa ne despartim... pentru o perioada... nedeterminata... dar ar fi de preferat sa fie pentru  totdeauna... pentru ca uneori esti de-a dreptul sufocant... pentru ca abia mai reusesc sa fac fata atator solicitari ca sa ma mai gandesc ca existi si tu in viata mea...  ca ai nevoie de atentie... de grija... de momente speciale... asa ca am hotarat... de astazi gata... ne spunem adio!    Nu as vrea sa crezi ca sunt egoista... ca acum nu vreau sa mai impart cu tine momentele vesele in conditiile in care tu mi-ai fost mereu alaturi la tristete... ba chiar ai si amplificat-o de fiecare data... fara nicio jena... fara nicio urma de compasiune... asa ca, sincer, nu mi-ai fost de niciun folos niciodata... si, ca sa stii,  te-am tolerat... pentru ca mi-a fost mila de tine... dar de-acum e timpul sa gasesti pe altcineva care sa te suporte... cu ifosele tale... cu migrenele apasatoare... cu starea permanenta de indispozitie... hai, sterge-ti lacrimile si mu

   1. Am zambit... pentru ca am inteles ca viata te duce intotdeauna la locul potrivit exact in momentul potrivit... si atunci am avut incredere...    2. Am zambit... pentru ca am inteles ca nelinistile si suferinta emotionala isi au originea in  convingeri gresite  despre viata, despre oameni, despre momente... si atunci am inteles ca le pot controla...    3. Am zambit... pentru ca am realizat ca exista persoane si situatii care imi consuma energia... si atunci am invatat sa le recunosc si sa le evit... pentru ca asa imi spune vocea ratiunii mele...     4. Am zambit... pentru ca am realizat cat de multe resurse risipesc in cautarea adevarului... si, uneori, adevarul gasit nu este si cel real... atunci am renuntat sa mai merg in cautarea adevarului absolut, am renuntat sa mai incerc sa am intotdeauna dreptate... am incetat sa imi mai fie frica sa gresesc... pentru ca am nevoie de  relaxare...     5. Am zambit... pentru ca am incetat sa retraiesc trecutul... sa idendifi

    Am uitat sa mai vorbim normal... am uitat sa pastram un ton al vocii scazut... am ajuns sa tipam cuvintele... de parca toata lumea a dezvoltat brusc o problema de auz... suntem o generatie de hipoacuzici... si crestem la randul nostru alte generatii de hipoacuzici... pentru ca am uitat soaptele... am uitat sa mai vorbim normal... avem impresia ca numai tipand vom fi auziti si, mai mult, vom fi intelesi... tipete... multe tipete...      Adultii tipa... copiii ii imita... perfect... uneori chiar ii si depasesc ca intensitate... ca volum... pentru ca invata sa tipe... pentru ca in viata castiga doar cel ce tipa mai tare... pentru ca tipatul inseamna ascultare...supunere... putere...    Si, paradoxal, tipatul ni se pare normalitate... daca cineva foloseste soapta... un ton al vocii scazut... consideram ca este o problema... ajungem sa credem ca mesajul nu mai ajunge intreg la noi... ca se pierde printre soapte... ca soaptele il distorsioneaza... si atunci urlam cuvintele... pentru

   Viata are obligatia sa te invete gustul amar al tristetii... dar de tine depinde sa chiulesti de la aceasta ora si sa iti faci tema doar pe jumatate...       Tu esti cel sau cea care decizi daca sa permiti sau nu tristetii sa isi gaseasca adapost permanent in sufletul tau... fara sa plateasca chirie, fara sa ofere nicio recompensa... fara nimic... si tot tu ai puterea sa ii scrii tristetii ordinul de evacuare ... pentru ca ai gasit alt chirias... care stie sa plateasca la timp... care nu creaza probleme... care nu iti da batai de cap... care nu iti provoaca insomnii... care iti lasa pe chip lumina si nu cearcane vinetii...     De tine depinde daca vei fi o gazda perfecta pentru un chirias intunecat, cu chip pustiit de amar, cu obiceiuri proaste, al carui unic scop este sa iti fure zambetul ce iti lumineaza chipul de frumusete... sau vei alege sa fii gazda ideala pentru un oaspete ce nu se strecoara pe usa din spate, ce stie sa iti rasplateasca ospitalitatea... ce iti lumineaz

  " Un banut pentru gandurile tale! "... adesea ne intrebam ce se ascunde dincolo de cuvinte... ce cuvinte hoinare strabat mintile celor de langa noi, cuvinte ce nu vor fi vreodata rostite... ele strabat doar gandurile si se opresc in ochi... pe buze... pe chip...       Adesea oprim cuvintele pentru a asculta tacerea... o tacere care vorbeste este un semn ca intre noi si celalalt exista o altfel de comunicare... o comunicare superioara... deasupra cuvintelor banale... rigide... fade... iar atunci cand tacerea nu ne mai spune nimic inseamna ca drumurile se vor desparti... mai devreme sau mai tarziu... si fiti pregatiti sa acceptati despartirea pentru ca nu mai este nimic...    " Ma simt de parca as vorbi cu mine! " ... atunci inseamna ca am reusit sa cumpar cu un banut gandurile tale... inseamna ca m-ai lasat sa-ti patrund in minte si in suflet... inseamna ca am ajuns dincolo de cuvinte... dincolo de banal... inseamna ca am patruns intr-o lume in care doar noi

    Se scurg ultimele zile ale lui noiembrie... clipe monotone... amintiri triste... pierdere... ratacire... si, in final, zambet peste trecut ...       Se apropie sfarsitul unui an... mai mult sau mai putin usor... cu multe momente vesele... cu tristete... cu zile linistite, calde, senine... dar si cu zile agitate, zbuciumate, pline de revolta... poate ca ar fi trebuit mai multe zile nepasatoare... pot fi planificate pentru anul viitor!     In trecerea noastra prin timp numaram clipele ce se scurg usor prin clepsidra timpului si ne dorim sa le traim frumos... sa ne bucuram de clipe minunate, sa simtim magia, sa experimentam fericirea...      Insa numai de  noi depinde daca vom reusi sa cernem prin sita vietii clipele... sa renuntam la  clipele triste, dureroase, amenintatoare... sa uitam de clipele ce urla a razbunare... si sa le transformam in amintiri care nu dor... amintiri catre care sa zambim impaciutor... fara regrete, doar zambete...  sa pastram doar clipele fericite c

     Ador iarna... imi plac fulgii de zapada... iubesc albul imaculat al zapezii... astept cu nerabdare Craciunul... cu colindele sale si impacarea ce se citeste pe chipurile oamenilor... visez la un Craciun cu multa zapada... foarte multa zapada... un Craciun cu  miros de brad adevarat si cu  multe luminite... un Craciun cu miros de cozonaci copti in cuptorul bunicii si clinchet de clopotei...    Imi amintesc emotia traita in copilarie cand credeam cu atata convingere ca exista Mosul incat nimeni nu m-ar fi putut convinge de altceva... acum copiii nu mai cred ... de pe la 7-8 ani deja e imposibil sa ii mai convingi de existenta batranului Mos Craciun... fac liste cu potentiale cadouri pe care le inmaneaza parintilor cu rugamintea sa respecte cu exactitate dorintele lor... si alearga saracii parintii prin magazine... acceseaza site-uri de pe internet in cautarea tehnologiei... pentru ca prichindeii nu isi mai doresc papusi si ursuleti de plus, ci telefon de ultima generatie, lapto

     Fa-ti timp pentru tine... si fa-ti timp ACUM... nu peste o clipa, nu peste o vreme... nu candva... ci acum... pentru ca ai nevoie de timp pentru tine... pentru gandurile tale, pentru emotiile tale... pentru ca esti cea mai importanta persoana din viata ta si ai nevoie de timp pentru tine...      Fa-ti timp pentru a vedea pe unde treci... pe unde pasesti in calea ta... cum iti este... e nevoie doar de o clipa pentru tine si atat...      Fa-ti timp sa iti simti durerea... sa iti privesti lacrimile... sa strivesti suferinta cu un zambet... si e nevoie doar de o clipa pentru tine si gata...      Fa-ti timp pentru un vis... chiar si cu ochii deschisi... dar viseaza... pentru ca e frumos si ai nevoie de frumusete pentru tine... si nu e nevoie decat de o clipa si atat...      Fa-ti timp pentru adevar... adevarul tau... pentru ca esti tu iar adevarul tau e singurul care ar trebui sa conteze pentru tine... doar pentru o clipa...       Fa-ti timp pentru oamenii frumosi din viat

   Suntem dezamagiti pentru ca permitem sa fim dezamagati... pentru ca doar noi putem controla ceea ce simtim referitor la o situatie, la un fapt de viata sau o persoana...       Viata nu permite nimanui sa ne dezamageasca vreodata... noi permitem... pentru ca avem asteptari prea mari... pentru ca acordam prea multa incredere... pentru ca suntem atat de convinsi de sinceritatea cuiva incat refuzam sa vedem ca faptele ii contrazic vorbele... pentru ca suntem orbiti de sentimente pentru a vedea cu ochii mintii tradarea, minciuna, inselatoria... si, intr-un final, ne  declaram dezamagirea...     Suntem dezamagiti de altii sau suntem dezamagiti de noi? Suntem dezamagiti de vorbele si faptele altora sau suntem dezamagiti de reactia noastra in ceea ce priveste aceste vorbe si fapte?     Suntem dezamagiti doar de oamenii in care am investit incredere, sentimente, timp, resurse... dar cel mai mult suntem dezamagiti de oamenii in care investim sentimente... pentru ca in fata acestora n

  Judecam toamna ca isi goleste pomii si fuge... isi pustieste codrii si se ascunde... isi adaposteste animalele si pleaca...     Judecam viata ca e scurta... ca nu ne ofera fericirea si o tine departe de noi... ca ne obliga sa simtim durerea... sa traim disperarea... sa experimentam dezamagirea...   Judecam iubirea ca nu ni se supune... ca nu ni se ofera cu totul... ca ne interzice sa o traim, sa o simtim, sa o chemam...      Judecam oamenii pentru ca arata altfel...se imbraca altfel... gandesc altfel... pentru ca nu sunt de acord cu ideile noastre... pentru ca nu se supun vointei noastre... pentru ca au curajul sa spuna ce simt, ce gandesc, ce doresc altfel...      Judecam totul... dar oare pe noi cine poate sa ne judece?      Ne judeca toamna pentru ca nu-i admiram frumusetea... nu-i apreciem bogatia... nu-i intelegem trecerea...      Ne judeca viata... pentru ca nu stim sa-i traim clipele... nu avem curajul sa-i infruntam furtunile... nu ii apreciem frumusetea...  

    E nevoie sa invatam sa traim frumos... sa ne bucuram de lucrurile simple... sa intelegem semnificatia clipelor...      E important sa intelegem ca banii nostri nu pot cumpara viata, demnitatea, iubirea... ca banii sunt doar un instrument in mana noastra de care sa ne folosim pentru a cumpara lucruri marunte, nesemnificative... lucruri si atat...      Banii nu pot cumpara viata... pentru ca viata e scumpa... pentru ca e un dar unic... pentru ca e nepretuita... eventual, putem sa ne inlesnim trecerea prin viata, dar atat...       Banii nu pot cumpara demnitatea... o ai sau nu... e simplu... si o ai atunci cand iti pastrezi valorile... ele sunt  zestrea morala mostenita de la parinti... sunt comoara ta... nu renunta la ele usor doar pentru ca asa e mai simplu... invata de la natura... invata de la arbori... ei nu se indoaie, ci isi pastreaza verticalitatea pana la sfarsit... nu lasa ca banii sa iti distruga valorile, sa iti distruga comoara... ei sunt doar un instrument si at

 In calea dezvoltarii noastre personale si profesionale sta intotdeauna lipsa de incredere in noi, in capacitatea noastra, in fortele noastre... abandonam de cele mai multe ori pentru ca ni se pare ca nu vom reusi sa atingem un vis... pentru ca nu suntem suficienti de buni, de destepti, de capabili... si renuntam.    Ajungem la concluzia ca nu vom reusi pentru ca ii lasam pe cei din jurul nostru sa ne convinga de faptul ca noi suntem incapabili, mai putin destepti, mai putin pregatiti... si ne conving mai mult sau mai putin direct, mai mult sau mai putin voit... din prea multa grija sau dimpotriva... si renuntam.     Nimeni nu traseaza limite pentru noi... numai noi suntem cei care o facem... pentru ca am invatat sa credem ca toti ceilalti au mai multa dreptate decat am putea avea noi vreodata... pentru ca ei  au mai multa informatie decat avem noi... pentru ei cunosc mai multe, au mai multa experienta... dar cine spune asta? Evident NOI... pentru ca ii lasam pe ceilalti sa ne d

     Nu mai avem rabdare sa traim frumos... dorim ca visele sa ni se implineasca inainte de a incepe sa visam... cerem ca dorintele sa ne fie indeplinite inainte de a termina sa le formulam... impunem sa fim iubiti inainte de a incepe macar sa iubim... pentru ca pur si simplu nu mai avem rabdare...     Nu mai avem rabdare sa ne rugam, sa multumim, sa daruim... pentru ca am uitat ca nu totul ni se cuvine... pentru ca avem falsa credinta ca suntem indreptatiti sa pretindem... pentru ca am inteles gresit sensul rugaciunii... pentru ca folosim rugaciunea ca pe o cale de a cere si de a primi fara a oferi nimic, fara a face nimic concret... doar pentru ca nu mai avem rabdare...      Nu mai avem rabdare sa intelegem, sa iubim, sa acceptam... pentru ca asteptam ca ceilalti sa o faca in locul nostru... pentru ca e mai simplu si mai comod sa ne inteleaga, sa ne iubeasca si sa ne accepte ceilalti... iar cand nu o fac, pentru ca nu mai pot, pentru ca e prea mult, pentru ca e prea greu, gasim

   Putem ierta... chiar si atunci cand ni se face un rau mai mult sau mai putin constient, mai mult sau mai putin premeditat... iertam orice... iar timpul ia suferinta si aduce impacare, aduce intelepciune si iertarea...    Putem ierta fara regrete, fara reprosuri, fara promisiuni atunci cand ne-a gresit o fiinta draga... iertam pentru ca ne dorim mersul inainte... iertam pentru ca intelegem, pentru ca acceptam greseala si oferim un sprijin celui care se pare ca a gresit din nestiinta... din inconstienta... din dorinta de a-i fi mai bine... chiar si pentru o clipa...     Iertam minciuna... intelegem si iertam... dar pierdem ceva fara de pret... increderea ... iertam, dar ceva se  destrama  si nimic nu poate tese la loc ceea ce a distrus minciuna ...     Iertam pentru ca alegem sa iertam... iertam pentru ca intelegem si acceptam greseala... iertam pentru vrem sa dispara durerea din suflet... iertam pentru ca iubim prea mult, pretuim prea mult... iertam pentru ca ne pasa prea mu

   Se sfarseste toamna... ne paraseste pentru a pleca spre reinnoire... si-a scuturat copacii si le-a maturat frunzele in locuri tainice... acum isi inghesuie ceata spre pamant si-si varsa din ea lacrimile... pamantul le accepta ca pe un sarut suav, de despartire si se bucura... se bucura de misterele unui nou anotimp ce sta sa vina...    E bucurie si printre oameni... se ingramadesc grabiti spre case, cumparand in fuga o cafea pentru a-i savura aroma... prin frunze si ceata... se bucura de schimbare... e bucuria unui nou inceput... e bucuria reinnoirii... si numara clipele... si fac planuri... si se tin de mana, visand... mai e putin si lumea toata se va schimba intr-o lume magica... vine magia sarbatorilor si oamenii deja isi cumpara baghete magice pentru suflete.

   Iarta-mi tacerea, dar nu stiu cum altfel sa iti spun ceea ce cuvintele mele nu pot sa o faca...  am ales tacerea cuvintelor... am ales cuvinte surde, cuvinte mute, dar toate iti soptesc in tacere ceea ce cuvintele mele  nu pot sa rosteasca... sau nu stiu cum... pentru ca ale mele cuvinte sunt dureros de sincere...    Tacerea  mea e tacerea noastra, dar nu e si tacerea ta... nu are cum sa fie pentru ca tu nu stii sa asculti in tacere ceea ce oamenii nu spun... tu nu intelegi necuvintele... tu nu intelegi limba sufletelor care comunica ... fara cuvinte, fara semne, fara subintelesuri...   Folosesc cuvinte doar atunci cand am cu adevarat ceva de spus si stiu ca exista cineva care sa ma asculte, sa ma inteleaga si sa inteleaga... pentru ca uneori cuvintele pot distruge, alteori pot inalta... uneori pot sfarma cu puterea lor suflete, alteori pot transforma durerea in fericire...   Cuvintele pot ucide o legatura speciala intre doi oameni si doar tacerea o poate transforma i

       Ascundem adevarul si alegem minciuna pentru ca stim ca, uneori, adevarul doare... din dorinta de a proteja o fiinta draga, de a nu o rani, de a nu-i cauza suferinta alegem minciuna... e o cale simpla si comoda prin care nu suntem nevoiti sa oferim prea multe explicatii... pur si simplu mintim considerand ca putem amana pentru un timp  adevarul... poate atunci cand noi vom considera ca va fi  pregatita sau poate cand noi vom fi pregatiti... poate cand vom gasi un moment prielnic pentru asta...dar se pare ca niciodata nu se iveste acel moment... intotdeauna apare ceva care ne prelungeste amanarea... si, atunci cand ne asteptam mai putin, se intampla ca adevarul sa fie descoperit... fie din intamplare, fie pentru ca un "binevoitor" a dorit cu disperare sa faca acest lucru, fie pentru ca pur si simplu soarta nu a mai putut suporta lasitatea noastra si s-a hotarat sa clarifice totul... si pierdem ceva ce ne va lua o vesnicie ca sa reparam: increderea fiintei dragi.