Ina Stan

De-a lungul vietii, intalnim diverse persoane... unele ne marcheaza devenirea... altele sunt doar simpli pasageri prin viata noastra... de la unele invatam sa fim mai buni, mai capabili, mai verticali... de la altele nu invatam nimic pentru ca pur si simplu nu au ce sa ne invete... dar asta nu o intelegem decat dupa ce reusim sa-i cunoastem cu adevarat... si asta cere timp. Initial, fiecare relatie umana este marcata de dorinta de a cunoaste a fiintei umane... dorim sa stim cat mai multe despre celalalt... ni se pare fascinant tot ceea ce e diferit de noi... simtim dorinta de a experimenta mai mult... de a ne implica mai mult... dar, uneori, cu cat cunoastem mai mult pe cineva, cu atat descoperim lucruri cu care nu suntem de acord... lucruri pe care le blamam... si, desi stim toate acestea, refuzam sa le acceptam de la inceput... poate pentru ca nu putem accepta faptul ca ne-am inselat cu privire la acea persoana... poate ca ne-am dorit atat de mult apropierea si identificarea cu

Imi doresc sa simt bucuria sarbatorilor... imi doresc sa fie zapada multa... sa ninga ca in povesti... sa privesc fulgii de la fereastra casei cu o ceasca fierbinte de ceai aburind in maini... sa simt cum perfectiunea fiecarui fulg de zapada se topeste in palmele fierbinti... imi doresc sa simt iarna! E o dorinta si e dorinta mea! Imi amintesc iarna din copilarie... imi amintesc mirosul hainelor inghetate aduse de bunica mea in casa... simt fiorul gerului care navalea peste caldura sobei de fiecare data cand se deschidea usa casei... simt in palme raceala turturilor de gheata ce atarnau de streasina casei pana aproape de pamant... aud inca trosnetul lemnelor  mistuite de jarul din soba si inca mai astept sa urmeze povestea de seara... povestea spusa la nesfarsit in fiecare seara de bunic... de fiecare data altfel...  As vrea sa ninga.... pentru ca zapada inlatura cenusiul cotidianului... pentru ca purifica... pentru ca ne invata sa gandim magic... pentru ca ne indeamna sa visam.

Trecem prin viata lasand urme mai mult sau mai putin adanci... lasam amintiri frumoase sau dimpotriva... lasam regrete... lasam dezamagiri... dar lasam si bucuria unor impliniri... a unor deveniri...  Si viata ne transforma usor-usor in actori... actori ce-si joaca propriile roluri ... uneori jucam rolul pana la capat... alteori abandonam pentru ca rolul nu ne mai satisface... nu ne mai reprezinta... nu ne mai permite sa fim noi...  Jucam roluri ce afecteaza cursul vietii celorlalti oameni... ii facem dependenti de  noi... de rolurile noastre in viata lor... dar parasim rolul mai devreme sau mai tarziu... incetam sa il mai jucam pentru ca ne-am consumat resursele... si plecam fara a mai astepta sunetul de final.... plecam pentru ca avem de jucat alte roluri in viata altor oameni... plecam pentru ca ne dorim sa fim pasageri prin viata altora si nu ne intereseaza permanenta...  Fiecare dintre noi insa ar trebui sa stie ca rolurile acestea nu se distribuie episodic... nu jucam un