Ina Stan

Exista momente in viata noastra in care avem nevoie de liniste... momente in care avem nevoie sa ne retragem pur si simplu intr-un coltisor al sufletului nostru si sa gandim... sa gandim la noi... la dorintele... asteptarile... necazurile noastre... deoarece avem nevoie de liniste pentru a ne regasi... pentru a o putea lua de la capat sau doar din punctul in care am ramas, dar altfel... Avem nevoie de momente in care sa fim doar noi cu noi... momente in care sa ne certam o greseala... momente in care sa ne aplaudam o realizare... momente in care sa ne incetinim graba cu care ne avantam in unele situatii de viata... iar pentru asta avem nevoie de liniste... pentru ca numai asa putem vorbi cu cea mai dificila persoana din viata noastra... numai asa putem vorbi cu noi...  Vorbim in liniste cu gandurile noastre... cu mintea noastra... cu sufletele noastre.. si le ascultam pentru ca ele ne ghideaza cel mai bine actiunea... ele ne ajuta devenirea... ele ne fac sa fim noi.

Suflete de gheata... ratacesc prin lume si  trimit sageti ucigatoare menite sa distruga emotii... sa distruga sentimente... sa transforme fericirea in amar...   Isi cern alene durerea prin clepsidra timpului ...  si asteapta... asteapta nepasatoare sa prinda in mreje atent tesute iubiri pe care le distrug cu o simpla atingere inghetata...  Suflete reci... pustiite de fiorul gerului... strabat potecile iubirii in cautare de victime... se plimba de mana cu iubirea si o transforma in nepasare... si se bucura si se avanta ca intr-un dans al pierzaniei... si castiga pentru ca stiu cum sa o faca... pentru ca iubirea e vulnerabila... e fragila... e delicata... Suflete reci... suflete inghetate si pustiite... ratacesc la bratul muritorilor si le rapesc bucuria... iubirea... speranta... si ii transforma in fiinte incapabile de iubire... de daruire... de credinta....  Suflarea lor de gheata amorteste sentimentele ... dar, pentru a le salva, avem nevoie de o iubire adevarata care sa le

Adesea subestimam puterea atingerii... si, de multe ori, tot ce avem nevoie se regaseste intr-o imbratisare... Subestimam puterea ce se ascunde intr-un zambet...  si un zambet oferit intr-o zi ploioasa nu face decat sa ne aduca seninul pe chipuri... Subestimam magia unui cuvant blajin... dar, de fiecare data cand ne simtim tristi, singuri, dezamagiti nu avem nevoie decat de un cuvant pentru a gasi forta de a merge mai departe... Subestimam un compliment sincer... pentru ca, de multe ori, viata ne-a adus in cale oameni ce se folosesc de cuvinte frumoase pentru a obtine ceea ce isi doresc de la noi... pentru a-si urmari doar propriul interes... dar sinceritatea unui compliment are menirea de a ne da mai multa incredere in propria persoana... Subestimam un act de caritate in aparenta nesemnificativ... pentru ca am invatat ca de la viata trebuie sa primesti totul... dar ceea ce pentru noi inseamna nimic poate pentru altii inseamna totul... oferiti pentru a invata sa primiti tot

Trust Increderea... este temelia oricarei relatii umane... nicio relatie nu poate evolua in lipsa increderii ... iar, odata pierduta increderea in celalalt, mai devreme sau mai tarziu relatia se destrama... pentru ca niciodata nu va mai fi la fel... pentru ca avem nevoie de incredere... pentru ca, in absenta increderii, nu mai avem nimic... nu mai avem respect... credinta... dorinta... Increderea este precum sticla... odata sparta, niciodata nu va mai putea fi reparata... e nevoie sa fie inlocuita.... de cele mai multe ori "inlocuim" persoana in care ne-am pierdut increderea... pentru ca, desi se intampla ca aceasta sa nu mai repete greselile care au dus la pierderea increderii, separarea emotionala deja s-a produs...  In momentul in care pretuim indeajuns de mult pe cineva ne asiguram ca nu ii vom trada niciodata increderea in noi... ideea ca celalalt nu are cum sa afle... ca, atata timp cat nu stie, nu are cum sa sufere nu functioneaza niciodata pentru ca, mai dev