Ina Stan

Ninge... usor... lin ... ca intr-o poveste de zapada... ninge sa acopere dezamagirea unei lumi si sa-i dea aripi de vis...  Vis de iarna... cu zane bune si feti-frumosi... vis de povestit la gura sobei si de cautat semnificatii... vis rostit in soapta ca nu cumva sa-i risipeasca vraja... si sa nu se mai implineasca... povesti... Ninge... pulbere de argint se cerne timid ca un sarut intre cer si pamant... tacere agatata de o vraja... si o lume incremenita ca intr-o fotografie de demult... si ninge!

Iarna... pulbere de zapada ce pluteste usor pe aripi de ger... tacere alba peste soaptele noastre... si e liniste... Ingerii saruta usor pamantul... intr-o imbratisare rece... si se inalta la cer, lasand in urma umbre pe zapada... amprente de gheata ale trecerii lor peste noi.... ingeri de zapada... Am imprumutat de la ingeri aripile pentru o clipa... pentru a atinge cu corpurile noastre pamantul si a deveni ingeri... ingeri pe zapada... Iarna... oameni cu aripi de ingeri... ingeri de zapada... 

Iarna... a vorbit putin si acum tace... tace pentru noi... sa avem timp sa ne spunem gandurile... in soapta... ca sa nu ii deranjam visele...  A venit brusc si a izbit cu putere totul... doar pentru o clipa... acum s-a ascuns in carapacea-i de gheata si asteapta... asteapta un moment prielnic pentru a cuceri totul... inclusiv pe noi... si ii vom deveni sclavi... doar pentru un timp...  E liniste... si impacare... impacare cu noi si cu Dumnezeu... cu ceilalti nu se stie... depinde... depinde de cat de tare ne va cobori gheata in suflete... de cat de mult vom pastra in noi fiorul rece al nepasarii... al indiferentei... de cat de mult ne vom invasura cu  mantia groasa a perfidiei... a rautatii gratuite... a invidiei... depinde de cat de repede vom avea taria sa spunem: "Iarta-ma!"... indiferent cine si in ce fel a gresit... cine si cum a tradat.... cine si cat de mult a mintit...  E iarna... si dincolo de iarna suntem noi....