Ina Stan

     Doare... atunci cand oameni dragi ne dezamagesc... atunci cand descoperim ce ascunde minciuna din spatele cuvintelor... atunci cand pierdem o fiinta draga... atunci cand ne pierdem increderea in noi... doare... ne doare sufletul... si lasa sa doara!     Sangereaza vorbele tradate de fapte... emotiile ascunse de nepasare... tacerea din spatele cuvintelor seci... golul lasat de plecarea cuiva... sangereaza sufletul in noi si simtim cum se trece... si lasa sa sangereze!    Vindeca... cuvintele rostite in semn de mangaiere... privirile blande ce invaluie durerea... atingerea blajina a soaptelor... vindeca sufletul si-i dau puterea de a trece mai departe... si lasa sa vindece pentru ca e timpul sa se vindece!        Si trecem mai departe, lasand in urma tot ceea ce e trecut... tot ce e trist... dureros... tot ce a insemnat neimplinire... tot ce a incercat sa ne traga inapoi... tot ce nu insemnam noi.... pentru ca noi suntem altfel... vrem sa fim altfel...si pentru asta avem ne

     Viata... oameni frumosi ce-si petrec clipele alunecand prin viata... unii mai usor... altii mai greu... unii mai repede... altii mai incet... dar toti aluneca intr-un ritm dat de experienta, credintele si convingerile proprii...           Uneori ratacesc drumul... se zbat in neputinta... intalnesc nepasarea semenilor... a oamenilor dragi... si razbat... reusesc sa gaseasca drumul corect... calea dreapta... pentru ca oamenii acestia frumosi au in ei forte nebanuite... sunt capabili de lucruri extraordinare... fac lucruri extraordinare pentru ei si pentru ceilalti... pentru ca asta inseamna sa fii om...        Viata are surprizele ei... la fiecare colt... la fiecare pas... ii place sa ne surprinda... placut... mai putin placut... dar fiecare surpriza ascunde in ea un adevar... totul e sa stim sa-l descoperim si sa nu ratam momentul in care ni se dezvaluie...        Viata e o calatorie... stim intotdeauna de unde plecam... dar destinatia nu o stim niciodata... iar asta e par

                 Oameni... relatii... oamenii si relatiile lor... mai mult sau mai putin functionale... mai mult sau mai putin frumoase... dar fiecare isi doreste mai mult si mai frumos asa ca face totul pentru a-si implini dorinta... sau aproape totul...      Ideea e ca, in momentul in care pasim intr-o noua relatie, consideram ca totul va fi perfect si ca, de data aceasta vom fi mai atenti, mai cooperanti... ca vom iubi mai mult... ca ne vom implica si mai mult... ca vom fi intotdeauna prezenti si atenti la nevoile celuilalt... si oferim totul... si ascultam totul... si suntem atenti la fiecare detaliu astfel incat partenerului de cuplu sa nu ii lipseasca nimic... sa nu trezim nicio suspiciune in ceea ce priveste sinceritatea sentimentelor noastre... si relatia functioneaza... insa, pe masura ce se instaleaza rutina, obisnuinta cu celalalt, uitam in mare parte sa mai facem sau sa ne mai comportam asa cum ne-am promis la inceput... pentru ca lucrurile se pare ca functionea