Tacere
Uneori tacerea e cel mai bun mijloc prin care poti ajuta pe cineva sa realizeze ca a gresit... si, daca va intelege, atunci diferenta o vor face cuvintele pe care ti le va spune... daca nu, atunci cuvintele nu isi mai au rostul... Apelam la tacere abia atunci cand cuvintele sunt prea mici sau prea putine... cand faptele nu mai au nimic de spus in apararea cuvintelor... cand totul este aproape pierdut si singura salvare ar trebui sa vina din alta parte... e o tacere - resemnare, un inceput de abandon al unei situatii de viata... In vidul tacerii se regasesc cele mai clare mesaje si in formularea lor exista ceva mai presus de perfectiune... e ceea ce cuvintele nu vor putea transmite nicicand... e ceea ce doar sufletul poate intelege... Tacerea inseamna liniste, dar inseamna si zbucium... si suferinta... si neputinta... iar, intr-un final, inseamna abandon... nu pentru ca e mai simplu, ci pentru ca e singura salvare a sufletului...