Vant de primavara
Linistea serii se asterne peste orasul inghetat... pluteste in aer miros de gheata si un vant taios biciuie obrajii intarziatilor... cu capete plecate si umerii adusi catre inainte trecatorii se grabesc spre case... nu mai zambesc... nu mai cauta cu privirea raze de soare... Sunt unul dintre trecatorii grabiti... as fi vrut sa nu ma grabesc, dar vantul nu ma lasa... ma ingheata si-i simt mangaierea taioasa pe obraji... incerc sa ma impotrivesc, dar simt cum ochii se umplu de lacrimi ce se pravalesc apoi in siroaie fierbinti peste obraji, incalzindu-i... nu plang, stiu ca nu plang, insa ochii varsa lacrimi... ochii mei plang... doar ei... E primavara... si-n curand va rade soarele, va straluci lumina printre crengile copacilor si va colora toporasii...