Ina Stan

  Imi plac oamenii profunzi ... pentru ca de la ei invat sa intru in profunzimea lucrurilor inainte de a lua o decizie... pentru ca de la ei invat sa alung superficialitatea intr-o lume care promoveaza asta... Imi plac oamenii emotionali ... pentru ca de la ei  invat sa imi accept emotiile si sa le exprim...  invat sa nu ma tem de emotiile mele si nici de reactiile celor din jur fata de emotiile mele...  Imi plac oamenii destepti ... cu o minte puternica... ce nu se tem sa isi expuna ideile... pentru ca de la ei invat sa imi accept gandurile... sa imi infrunt temerile... si sa spun ceea ce gandesc...cu voce tare... pentru toata lumea... pentru oamenii care nu se tem de adevaruri... chiar daca dor... Imi plac oamenii cu o minte interesanta ... o minte care nu plictiseste... o minte care provoaca... pentru ca e mereu altceva... pentru ca provoaca... pentru ca ma fac sa ma simt vie... Imi plac oamenii cu minti intortocheate ... pentru ca ei te invata sa rezolvi enigme... enig

    In aparenta puternici... capabili sa treaca peste toate obstacolele vietii... sa sara... sa paseasca... sa se afunde... sa razbata... sa atinga... sa daruiasca...sa primeasca... sa suporte... sa rabde... sa simta... OAMENII... fiinte rationale... fiinte sentimentale... fiinte superioare...    Oricare dintre noi a fost la un moment dat ranit... de vorbe... de atitudini... de comportamente... am fost raniti pentru ca am fost implicati sentimental... am investit sentimente... am avut incredere... am oferit incredere... dar.... rana s-a produs... o rana a sufletului... mai mult sau mai putin adanca... in functie de fiinta care a provocat-o... dar sufletul a sangerat... si, din pacate, nu exista pansament pentru suflet... doar timpul e cea mai sigura cale spre vindecare... si asta pentru ca mintea nu lasa sufletul sa se vindece... ii aminteste mereu si mereu... pana cand uita sau se plictiseste.... sau se obisnuieste.     Sufletul se vindeca atunci cand mintea inceteaza sa-i mai

      Suntem prinsi in valtoarea vietii... uneori simtim ca suntem trasi spre adanc... traim senzatia de sufocare... ridicam bratele pentru a iesi la suprafata si a primi o gura de aer... e gura de aer salvatoare... pentru ca imediat sa ne prabusim iar in valtoarea vietii...       Totul se petrece cu o viteza uimitoare... timpul nu se mai masoara in zile... nici in saptamani... uneori masuram timpul in anotimpuri... alteori in ani... pentru ca nu observam cand  a inceput si s-a sfarsit primavara... nu stim cum de s-a mai petrecut un an din viata noastra... pentru ca, uitandu-ne inapoi, ni se pare ca nu am avut timp sa facem mare lucru... ca nu am avut timp sa facem tot ceea ce ne-am propus... si atunci ne uitam mirati in jur... de parca ne-am fi trezit dintr-un vis... de parca am trait viata altora...       Traim repede... visam repede... ne strecuram prea repede prin viata... suntem atat de implicati in tot ce inseamna viata si evenimentele ei incat nu mai avem timp pentru noi.