Ina Stan

Ninge cu lacrimi de inger peste suflete... si raman acolo... adanc infipte in inimi... pentru eternitate... Vorbe de taina se strecoara printre noi...  e liniste... si impacare... cu mine ... cu tine... si cu restul lumii...  Ninge iar... cu soapte... printre stele... peste varf de luna plina... peste pustiul sufletelor de gheata.... Ninge in suflete... ninge pentru a ascunde defectul unei lumi... defectul sufletelor de gheata... defectul meu si al tau... mostenire ancestrala de la un destin nemilos... destinul intregii omeniri...

Pasi grabiti lovesc caldaramul... a reinceput agitatia... totul se desfasoara intr-un anumit ritm... dictat de momente... dar mereu acelasi... niciodata altfel... E ritmul vietii... un ritm pe care nu-l uitam niciodata... doar ca, intr-un anume moment dictat de viata, vom iesi din ritm... usor... lin... spre altceva... Numaram timpul... asteptam clipele... ne dorim viitorul in speranta ca va fi mai bun decat trecutul sau prezentul... suntem sclavii timpului... suntem dependenti de ritm... nu ne dorim sa iesim din ritm... si masuram timpul in ritmul  vietii... tot... pana la final...