Cu mainile legate
E amar gustul neputintei... si dureroase raman pe viata lanturile supunerii... lasa urme adanci in suflet si pacea refuza sa se mai instaleze vreodata... Ne asumam orice vorba, orice fapta, dar cu ce pret?!... suntem oare pregatiti sa induram ceea ce vorba sau fapta raneste?... nu stiu, dar stiu ce e drept... corect... uman... Devenim, cu intentie sau nu, indrumati de propriul interes sau din dorinta de a ajuta, avocati intr-o societate care nu este inca pregatita sa accepte ideea de toleranta.... de recunoastere... de recunostinta... Avem mainile legate la spate, dar ochii vad si cerceteaza iar mintea continua sa gandeasca la ideea de bine, dreptate, adevar... si speram...