Ina Stan

Purtam in suflet si in priviri amprenta altor oameni... oameni ai trecutului sau oameni din prezent... iar ei isi pun pecetea, chiar si fara voia noastra, pe tot ceea ce insemnam noi... pe tot ceea ce incercam sa fim... pe tot ce inseamna vis pentru noi...  Amprente... fire invizibile ce ne leaga de trecut... panze fin tesute in jurul devenirii noastre... si, oricat am incercat sa evadam din stransoarea lor, simtim ca ne strang mai mult cu fiecare incercare... cu fiecare tentativa... cu fiecare gest... pentru ca apartinem lor... suntem produsul actiunii lor... suntem parte inseparabila dintr-un tot...  Nu ne putem redefini pentru ca tot ceea ce suntem face parte deja din definirea noastra... nu putem renunta la tot ceea ce a fost pentru ca ar insemna sa renuntam la o parte din noi... nu putem sa devenim amnezici pentru ca ne-am nega punctul de plecare... iar acesta reprezinta centrul devenirii noastre ulterioare... suntem aici pentru ca am plecat de acolo... iar tot ce am adunat

Uneori, aproape imperceptibil, trecutul incearca sa ne invadeze prezentul... si, daca ne opunem, se izbeste cu forta... ne loveste cu putere prezentul in incercarea de a repara ce a fost stricat... de a trai ce nu a fost trait... de a simti ce a fost refuzat... de a rosti ceea ce a ramas nerostit...  Oare de ce trecutul nu ramane trecut? Oare noi suntem cei care lasam intotdeauna portite deschise trecutului? Oare noi chemam trecutul pentru a-l trasforma in prezent? Si chiar de ar fi asa? Trecutul va ramane trecut si nu va putea invada prezentul decat daca ii vom permite asta... iar daca nu am gresit trecutului, cu atat mai putin el ne va invada prezentul... si asta pentru ca trecutul fara umbre se continua in prezent si se proiecteaza in viitor.

Ger... si lacrimi inghetate... sirag de perle pe obraji... pentru cine?...  M-a primit cu o imbratisare rece si cu un sarut de gheata...  pe frunte... pe obraji... si m-a aruncat deodata in valtoarea strazii... ger cumplit.... Pasesc incet... cu teama... pe trotuarul de sticla... un pas... si inca unul... cu priviri atent infipte in gheata ce se intinde sub picioarele mele...  E ger... si e zapada... si e soare... e  iarna... si simt furia gerului... dar si caldura soarelui... si vad puritatea zapezii... dar simt raceala ghetii... si inteleg... si astept... astept sa ma lipesc de o fereastra si sa admir iarna... la adapost de furia gerului...