Umbrele trecutului
Uneori, aproape imperceptibil, trecutul incearca sa ne invadeze prezentul... si, daca ne opunem, se izbeste cu forta... ne loveste cu putere prezentul in incercarea de a repara ce a fost stricat... de a trai ce nu a fost trait... de a simti ce a fost refuzat... de a rosti ceea ce a ramas nerostit...
Oare de ce trecutul nu ramane trecut? Oare noi suntem cei care lasam intotdeauna portite deschise trecutului? Oare noi chemam trecutul pentru a-l trasforma in prezent?
Si chiar de ar fi asa? Trecutul va ramane trecut si nu va putea invada prezentul decat daca ii vom permite asta... iar daca nu am gresit trecutului, cu atat mai putin el ne va invada prezentul... si asta pentru ca trecutul fara umbre se continua in prezent si se proiecteaza in viitor.
Si chiar de ar fi asa? Trecutul va ramane trecut si nu va putea invada prezentul decat daca ii vom permite asta... iar daca nu am gresit trecutului, cu atat mai putin el ne va invada prezentul... si asta pentru ca trecutul fara umbre se continua in prezent si se proiecteaza in viitor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu