Impacarea de sine
Alergam cu totii intr-o goana nebuna dupa fericire... pe oricine daca ai intreba ce isi doreste de la viata ar raspunde repede, fara sa stea prea mult pe ganduri, ca isi doreste fericirea... sa fie fericit... sa imbratiseze fericirea... sa se agate de fericire si sa nu ii mai dea drumul niciodata... pentru ca, in inchipuirea noastra, fericirea inseamna sanatate, bani, recunoastere sociala si profesionala, familie iubitoare... si nu neaparat in ordinea aceasta... In momentul in care ne lipseste unul din lucrurile mentionate... familie iubitoare, bani, sanatate, recunoastere sociala sau profesionala... incepem sa devenim agitati, anxiosi, depresivi... pentru ca nu vedem decat ceea ce ne lipseste si nu ceea ce avem deja... nu vedem decat partea goala a paharului, desi el s-ar putea sa fie aproape plin... si asta pentru ca suntem atat de egoisti incat dorim sa avem totul... Suntem atat de egoisti... functionam dupa principiul totul sau nimic... si, pentru ca nu avem t