Secunda de ratacire
Nu mi-a fost niciodata teama de esec... si nici nu am gandit vreodata ca eu trebuie sa reusesc din prima incercare pentru ca, altfel, se va prabusi lumea... toata lumea mea... insa am facut tot ceea ce a depins de mine pentru a reusi... o data.... si inca o data... o incercare... si inca una... Insa mi-a fost teama de ceva.... mi-a fost teama de faptul ca eu va trebui sa fac fata acelor situatii in care oamenii, mai bine sau mai putin bine intentionati, mai sinceri sau mai putin sinceri, mi-ar putea servi urmatoarea replica in incercarea, evident penibila, de a-si arata compasiunea: "Cum asa?! Tocmai tu??!! Nu meritai asa ceva!!!!"... Sigur!... Uite ca meritam... si asta pentru ca sunt om si mi se pot intampla multe... pentru ca traiesc in viata reala... pentru ca sunt supusa greselii... si exista un pret pentru orice... Sau, mai mult, exista oameni care, chiar daca nu rostesc acele cuvinte "pline de compasiune" pentru ca se pare ca ei reusesc sa consti