Ina Stan

  Intelegem prea tarziu oamenii, reactiile lor in anumite situatii, sentimentele lor si suntem incapabili sa percepem modul josnic in care propria ratiune se scuza acuzand sentimentele...    Dezamagim oamenii de care suntem cei mai apropiati sufleteste, oamenii in care am vazut pentru o clipa propria reflectie a sufletului nostru...     Dezamagim fara voia noastra ... pentru ca in goana dupa un vis, uitam ca visul nu ne apartine doar noua, ca visul a pornit intotdeauna de la doi...     Suntem dezamagiti de oamenii in care am crezut si de neimplinirile noastre...de oamenii care au devenit piedici in calea implinirilor noastre... de oamenii care s-au transformat ei insisi in propriile noastre neimpliniri...      Suntem dezamagiti de noi insine pentru ca alegem sentimentele in locul ratiunii iar sentimentele ne tradeaza...pentru ca alegem cu inima si nu cu mintea, iar inima este amagitoare...     Suntem dezamagiti de sfarsitul trist al unui episod din propria viata... dar poa

     Rezistam intr-o lume anormala doar pentru ca am invatat sa mimam normalul...la un moment dat nu mai suntem capabili sa diferentiem normalul de anormal...devenim confuzi, speriati, paranoici...anormal de incapabili sa intelegem cu adevarat sensul vietii...pierdem valorile, pierdem sentimentele, pierdem ratiunea...ne raman doar lucrurile de care ne agatam cu ultima respiratie si luptam pentru a le avea...nu conteaza cu ce pret, nu conteaza pe cine si din ce cauza vom scoate din viata noastra...ne agatam in gesturi disperate de lucruri...ne sacrificam pentru lucruri, dar nu si pentru oameni, nu si pentru sentimentele noastre, nu si pentru gandurile noastre...trecem peste dorintele oamenilor, ignoram sentimentele, alungam propriile ganduri, negam propria fiinta pentru lucruri...pentru ca iubim lucrurile!    Sacrificam relatii doar pentru ca dorim sa avansam in cariera pentru ca asta inseamna bani mai multi si automat lucruri mai bune, mai frumoase, mai aratoase...pentru ca iubim