Ina Stan

   As vrea sa-mi cer iertare... pentru tot ce as fi putut face si nu am facut... pentru tot ce as fi vrut sa spun si nu am spus... pentru tot ce am simtit si am refuzat sa arat... pentru tot timpul pe care am crezut ca-l detin si l-am pierdut... pentru toate momentele speciale pe care le-am ratat... pentru ca am gresit!    As vrea sa cred ca nu am  ranit pe nimeni in drumul meu, dar stiu ca nu este asa... as vrea sa cred ca nu am lasat orgoliul sa dicteze ratiunii, dar stiu ca e o amagire... as vrea sa cred ca deciziile mele nu m-au afectat decat pe mine, dar stiu ca e o minciuna... si am gresit!    As vrea sa iert tot ce nu am facut, tot ce  am crezut ca stiu si nu am stiut, tot ce nu am putut intelege la timp...   As vrea sa-mi iert clipele de ezitare,  neincrederea, suspiciunea, distanta autoimpusa... as vrea sa-mi iert asteptarea, teama, indoiala... as vrea sa pot sa-mi iert ...     Iertarea trebuie sa inceapa intotdeauna de la noi... de la greselile pe care le comitem in m

    De ce nu ne e clar inca de la inceput?... De ce nu putem fi sinceri? ...De ce oferim raspunsuri evazive?... De ce nu putem oferi totul?... De ce ii lasam sa ne iubeasca cand stim ca nu le putem raspunde la fel?... De ce plecam fara sa privim inapoi la suflete ranite?... De ce evitam priviri intrebatoare cand stim deja raspunsurile dureroase?... pentru ca lipseste ceva... pentru ca ne simtim incompleti si nu putem spune exact ce lipseste ... pentru ca a ramane inseamna a ne accepta pentru totdeauna neintregirea.... pentru ca niciodata nu vom fi noi... pentru ca niciodata nu ne vom simti intregi... pentru ca raspunsurile noastre distrug suflete si ranesc inimi... pentru ca e mai bine sa oferi o clipa de tristete decat o viata de suferinta...     Plecam fara sa raspundem unor intrebari la care nici noi nu avem raspunsuri... plecam pentru ca au disparut sentimentele, au disparut emotiile... plecam pentru ca au ramas doar amintirile unor clipe frumoase si nimic.... oricat am incerca

     Viata ne-a invatat ca trebuie sa gasim logica lucrurilor...cautam logica in orice  iar acolo unde nu exista, o inventam...  pentru ca e mai usor, pentru ca e mai simplu...     Pretindem ca suntem intotdeauna rationali... ca sentimentele gresesc si numai mintea este cea care poate sa ne ofere un raspuns corect...     Consideram ca suntem superiori pentru ca gandim si actionam logic...     Fugim de sentimente, ne ascundem emotiile, mimam trairi doar pentru ca trebuie sa fim logici, rationali, intelepti...     Alegem cu mintea, desi inima ne indeamna spre altceva... spre simtire, spre pasiune, spre fericire... negam sentimente frumoase doar pentru ca mintea ne dicteaza altceva...     Gandim sentimente carora incercam sa le gasim explicatii logice ... de ce iubim?... de ce uram?....     Cand vom lasa mintea sa judece lucrurile si inima sa le simta... cand nu vom  mai permite mintii sa ocupe locul inimii... atunci si numai atunci poate ca vom vedea cu inima ceea ce mintea nu po