Intre ratiune si simtire

     Viata ne-a invatat ca trebuie sa gasim logica lucrurilor...cautam logica in orice  iar acolo unde nu exista, o inventam...  pentru ca e mai usor, pentru ca e mai simplu...
    Pretindem ca suntem intotdeauna rationali... ca sentimentele gresesc si numai mintea este cea care poate sa ne ofere un raspuns corect...
    Consideram ca suntem superiori pentru ca gandim si actionam logic...
    Fugim de sentimente, ne ascundem emotiile, mimam trairi doar pentru ca trebuie sa fim logici, rationali, intelepti...
    Alegem cu mintea, desi inima ne indeamna spre altceva... spre simtire, spre pasiune, spre fericire... negam sentimente frumoase doar pentru ca mintea ne dicteaza altceva...
    Gandim sentimente carora incercam sa le gasim explicatii logice ... de ce iubim?... de ce uram?....
    Cand vom lasa mintea sa judece lucrurile si inima sa le simta... cand nu vom  mai permite mintii sa ocupe locul inimii... atunci si numai atunci poate ca vom vedea cu inima ceea ce mintea nu poate sa simta: frumusetea sufletului, puritatea sentimentelor, inocenta iubirii, gingasia atingerii...