Ina Stan

   Viata are obligatia sa te invete gustul amar al tristetii... dar de tine depinde sa chiulesti de la aceasta ora si sa iti faci tema doar pe jumatate...       Tu esti cel sau cea care decizi daca sa permiti sau nu tristetii sa isi gaseasca adapost permanent in sufletul tau... fara sa plateasca chirie, fara sa ofere nicio recompensa... fara nimic... si tot tu ai puterea sa ii scrii tristetii ordinul de evacuare ... pentru ca ai gasit alt chirias... care stie sa plateasca la timp... care nu creaza probleme... care nu iti da batai de cap... care nu iti provoaca insomnii... care iti lasa pe chip lumina si nu cearcane vinetii...     De tine depinde daca vei fi o gazda perfecta pentru un chirias intunecat, cu chip pustiit de amar, cu obiceiuri proaste, al carui unic scop este sa iti fure zambetul ce iti lumineaza chipul de frumusete... sau vei alege sa fii gazda ideala pentru un oaspete ce nu se strecoara pe usa din spate, ce stie sa iti rasplateasca ospitalitatea... ce iti lumineaz

  " Un banut pentru gandurile tale! "... adesea ne intrebam ce se ascunde dincolo de cuvinte... ce cuvinte hoinare strabat mintile celor de langa noi, cuvinte ce nu vor fi vreodata rostite... ele strabat doar gandurile si se opresc in ochi... pe buze... pe chip...       Adesea oprim cuvintele pentru a asculta tacerea... o tacere care vorbeste este un semn ca intre noi si celalalt exista o altfel de comunicare... o comunicare superioara... deasupra cuvintelor banale... rigide... fade... iar atunci cand tacerea nu ne mai spune nimic inseamna ca drumurile se vor desparti... mai devreme sau mai tarziu... si fiti pregatiti sa acceptati despartirea pentru ca nu mai este nimic...    " Ma simt de parca as vorbi cu mine! " ... atunci inseamna ca am reusit sa cumpar cu un banut gandurile tale... inseamna ca m-ai lasat sa-ti patrund in minte si in suflet... inseamna ca am ajuns dincolo de cuvinte... dincolo de banal... inseamna ca am patruns intr-o lume in care doar noi

    Se scurg ultimele zile ale lui noiembrie... clipe monotone... amintiri triste... pierdere... ratacire... si, in final, zambet peste trecut ...       Se apropie sfarsitul unui an... mai mult sau mai putin usor... cu multe momente vesele... cu tristete... cu zile linistite, calde, senine... dar si cu zile agitate, zbuciumate, pline de revolta... poate ca ar fi trebuit mai multe zile nepasatoare... pot fi planificate pentru anul viitor!     In trecerea noastra prin timp numaram clipele ce se scurg usor prin clepsidra timpului si ne dorim sa le traim frumos... sa ne bucuram de clipe minunate, sa simtim magia, sa experimentam fericirea...      Insa numai de  noi depinde daca vom reusi sa cernem prin sita vietii clipele... sa renuntam la  clipele triste, dureroase, amenintatoare... sa uitam de clipele ce urla a razbunare... si sa le transformam in amintiri care nu dor... amintiri catre care sa zambim impaciutor... fara regrete, doar zambete...  sa pastram doar clipele fericite c