Flori de mar
Suflete sparte in mii si milioane de alte bucati de suflet... risipite peste vraja lumii ca sa domoleasca dusmanii iubirii curate... si sa curme tacerea cu miros de flori de mar... Flori de mar ce-si scutura parfumul peste tacerea clipelor dintre oameni... as vrea sa le culeg in pumni si sa le arunc inspre cei ce nu inteleg vorbele tacerii... Dar e departe vremea florilor de mar... e departe si tacerea se strecoara neinteleasa intre noi... intre oameni... usor... subtil... aproape pervers... intr-o maniera perfida... sfidatoare... impertinenta... si as vrea sa am puterea sa strivesc tacerea de peretii sentimentelor noastre... sa nu mai simt cum imi apasa coplesitor sufletul in incercarea de a-l strivi... de a-l sparge in mii si milioane de alte bucati de suflet... Flori de mar... si o singura taina ce se ascunde de noi in suav parfum de poveste...