Ina Stan

Traim... iubim... murim intr-o cusca invadata de minciuni... am invatat sa raspundem minciunii cu minciuni... am invatat sa facem jocurile minciunii... sa trisam pentru a castiga orice... si trisam in afaceri  pentru a castiga bani...si trisam in iubire pentru a castiga sanse cu alte "iubiri"... si trisam in oglinda pentru a castiga imagine... Ne insusim minciunile lumii despre orice... despre oricine... despre noi...  si parca minciunile suna mai bine decat adevarul... arata mai bine decat adevarul... imbraca mai bine decat adevarul... Cumparam minciuni frumos ambalate... vindem la randul nostru minciuni... pentru ca asta se cere... pentru ca asta se vrea... pentru ca ne place sa ne mintim singuri...  Oglinzile care arata adevarul sunt deformate... sunt expirate... sunt gresite din fabricate... si ne oglindim in parerea altora... ne modelam dupa chipul si asemanarea altora... ne formam dupa minciunile vandute de altii... ne deformam... Insa nu avem nevoie de oglin

Imi amintesc de o poveste citita in copilarie... de un dialog intre un bunic si nepotii sai... un dialog in care apar toate intrebarile copilariei... "- Si cocorii unde se duc cand se duc? / -In tara cocorilor.../ - In tara cocorilor?/ -Da "...  Cred ca fiecare dintre noi a trait o astfel de poveste... ca si copil... dar ca adult?! Ca adulti ne urmareste o altfel de intrebare... pe care nu o adresam nimanui cat suntem copii... o intrebare aparent fara raspuns... "- Dar iubirile unde se duc cand se duc? ... In tara iubirilor? " Oare exista o tara a iubirilor?... o tara unde iubirile pleaca pentru a se regandi... a se reconfigura... ?... si, daca pleaca, se mai intorc inapoi?... sau raman pierdute pentru totdeauna?...  Cred ca, odata plecate, iubirile nu se mai intorc inapoi... raman pierdute... pentru un timp... pentru totdeauna... pentru o vesnicie... pentru fiecare dintre noi apare insa o alta iubire... fie renascuta dintr-o iubire pierduta... fie o iubi