Clopote de sticla
Am intalnit astazi o fata...abia a implinit 12 ani, practic e un copil, dar atata maturitate cuprinde in sufletul ei micut incat un moment am avut impresia ca vorbesc cu un adult profund marcat de incercarile vietii. Am privit in ochii ei mari si am gasit suferinta si neputinta...mi-a spus ca e dezamagita de viata, de oameni. A ales drept singura cale de scapare autoizolarea...de tot si de toate. S-a ascuns sub clopotul ei de sticla si refuza sa ii lase pe ceilalti sa se apropie de ea, refuza sa ii lase sa o cunoasca...si nu pentru ca nu ar fi incercat sa fie ca toti ceilalti de varsta ei, sa rada, sa se distreze, sa sara intr-un picior, sa fie fericita...., ci pentru ca fiecare incercare a dezamagit-o, a ranit-o si a determinat-o sa se retraga pentru a-si ingriji ranile sufletului. Acum nu mai vrea nimic...se uita la mine si se intreaba "Pentru ce?". Nu e o intrebare de la care ar astepta un raspuns, pur si simplu nu mai cauta raspunsuri...accepta si se izoleaza. Imi