Ina Stan

     Asteptam cu infrigurare primii fulgi... ii asteptam sa ni se aseze reci pe frunte... pe buze... ca intr-un sarut de trezire la sinceritate... asteptam...     Asteptam iarna... cea adevarata... cu zapada multa ca in povestile bunicilor.... o asteptam sa ne poarte in copilaria de altadata... o asteptam sa ne purifice mintea si sufletul cu suflarea ei inghetata de  gerul adevarului...      Asteptam zapada... alba, pura, imaculata... ca sufletele sfintilor... ca sufletele parintilor plecati sa stea la povesti cu ingerii... povesti de iarna si de sarbatoare...     Asteptam colindele... daruri minunate pentru sufletul muritorilor... ale celor ce mai stiu inca sa asculte...  voci de ingeri ce rasuna  peste lume...     Asteptam noaptea magica... cand cerul se uneste cu pamantul in singurul moment de tandrete de peste an... cand toate dorintele muritorilor cu suflet curat se implinesc... cand inimile uita sa mai urasca si se iarta...      Asteptam si promitem...

     Cat credeti ca valoareaza o imbratisare? ... sau un zambet?...  dar prietenia?... sau iubirea? ... ati putea sa oferiti un pret?... si, daca da, care ar fi acela?          Exista oameni care cumpara ... un zambet... o imbratisare... iubirea... sunt suflete triste... goale... pustiite... sunt atat de saraci incat casele lor mari nu ii mai incap, masinile lor scumpe nu ii mai incanta...      In incercarea lor disperata de a cumpara fericirea trezesc mila celor ce intrezaresc singuratatea  sufletului lor... sunt saraci pentru ca au invatat ca totul se cumpara si au uitat ca banii isi pierd valoarea in fata sentimentelor...      Suflete goale... nu le-a mai ramas  decat un singur lucru cu care platesc clipa in care sa se simta acceptati... intelesi... iubiti... dupa care trec mai departe... pentru ca nu au invatat un lucru... sentimentelor le raspunzi tot cu sentimente... prietenii nu se cumpara cu bani... iubirea nu asteapta cadouri, ci gesturi tandre, respect, afectiune...