Ina Stan

As vrea sa cred ca faptele mele nu sunt judecate de altii... dar e o falsa speranta sa cred asa ceva...  pentru ca se intampla sa gresesc.... de multe ori... si atunci am nevoie de intelegere nu de judecata... dar cine poate sa stie asta? As vrea sa cred ca atitudinea mea nu e judecata de ceilalti... dar stiu ca altii ma judeca pentru atitudinea mea... pentru ca se intampla sa fiu radicala... sa aleg o extrema catre care sa ma indrept fara sa optez pentru o cale de mijloc... pentru ca nu imi plac jumatatile de masura... pentru ca prefer sa nu primesc nimic daca nu mi se ofera tot ce stiu ca merit... As vrea sa cred ca vorbele mele nu sunt judecate de oameni... dar e o iluzie pentru ca stiu ca oamenii ma judeca pentru vorbele pe care le rostesc... pentru ca multi nu reusesc sa le patrunda sensul... pentru ca unii nu reusesc sa treaca dincolo de vorbe... pentru ca unii nu disting intelesul dintr-o mie de alte intelesuri... As vrea sa cred ca oamenii sunt buni si intelegatori...

Trăim într-o lume care promovează falsurile... aproape nimic nu mai este adevărat... veritabil... autentic... poate doar gândurile... şi asta pentru că oamenii nu au găsit încă o modalitate de a le falsifica... dar nu se ştie niciodată... Există oameni falşi... oameni care ştiu să îşi atingă scopul pozând în oameni oneşti, altruişti, oricând la dispoziţia oricui are nevoie... nimic mai fals... pentru că aceşti oameni nu îţi vor oferi nicicând ajutorul... Există zâmbete false... pentru că oamenii au învăţat să îşi facă din zâmbet un machiaj permanent... zâmbesc mereu....  însă uită să îşi şteargă masca şi zâmbesc povestind un episod trist din viaţa lor... nimic mai fals decât un zambet ancorat pe un suflet trist... Există îmbrăţişări false... pentru că oamenii îşi doresc să păstreze aparenţele... de dragul celorlalţi... din dorinţa de a fi consideraţi perfecţi... buni... deosebiţi... îmbrăţişările lor se simt ca palmele pe obrazul inocenţilor... Există prieteni falşi... s

Cei care au cunoscut iubirea adevarata stiu ca, in prezenta minciunii, iubirea moare... cele doua nu se pot suporta una pe cealalata... se cearta... se resping... se urasc... si, de cele mai multe ori, minciuna distruge iubirea...  pentru ca minciuna stie ca iubirea adevarata e vulnerabila in fata sa...  Oamenii aleg pe cine, cum si pentru ce sa iubeasca... uneori iubesc sincer, cu pasiune, cu daruire, fiind dispusi sa faca orice sacrificiu pentru ca iubirea lor sa dainuie... iubesc cu patos si sufera enorm atunci cand iubirea lor se destrama...alteori oamenii iubesc pentru ca urmaresc un interes... iubesc din teama de a nu fi singuri... iubesc pentru ca au nevoie de prezenta altei persoane in viata... iubesc ceea ce le ofera ceilalti... iubesc sa fie iubiti... Nimeni nu cunoaste cu adevarat singuratatea decat in absenta iubirii... nimeni nu apreciaza mai mult iubirea decat cei ce au simtit biciul minciunii... nimeni nu uraste mai mult minciuna decat cei ce si-au pierdut iubirea

Ingerii se plimba printre noi... ii privesc pe cei care au uitat sa mai zambeasca si le ies in cale... si ii ating usor, ca intr-un vis... iar atingerea lor e binecuvantata. Ingerii fara aripi sunt cei  care ne ajuta sa credem im miracole... ei ne aduc miracolul in cale si il transforma in realitate... ei au fericirea in priviri.... ei au puterea de a alunga tristetea... de a alina suferinta... de a asterne linistea in suflete si pe chipuri. In jurul nostru sunt ingeri... au fost alesi dintre muritori spre a le aduce fericirea muritorilor... au fost alesi pentru ca oamenii sa nu uite sa creada in miracole... sa nu isi piarda speranta... increderea... Fiecare dintre noi are puterea de a fi inger pentru cineva care are nevoie sa mai creada in miracole.