Fals si autentic

Trăim într-o lume care promovează falsurile... aproape nimic nu mai este adevărat... veritabil... autentic... poate doar gândurile... şi asta pentru că oamenii nu au găsit încă o modalitate de a le falsifica... dar nu se ştie niciodată...

Există oameni falşi... oameni care ştiu să îşi atingă scopul pozând în oameni oneşti, altruişti, oricând la dispoziţia oricui are nevoie... nimic mai fals... pentru că aceşti oameni nu îţi vor oferi nicicând ajutorul...

Există zâmbete false... pentru că oamenii au învăţat să îşi facă din zâmbet un machiaj permanent... zâmbesc mereu....  însă uită să îşi şteargă masca şi zâmbesc povestind un episod trist din viaţa lor... nimic mai fals decât un zambet ancorat pe un suflet trist...

Există îmbrăţişări false... pentru că oamenii îşi doresc să păstreze aparenţele... de dragul celorlalţi... din dorinţa de a fi consideraţi perfecţi... buni... deosebiţi... îmbrăţişările lor se simt ca palmele pe obrazul inocenţilor...

Există prieteni falşi... sunt cei care te folosesc fără jenă pentru a ajunge exact acolo unde îşi doresc... şi declară că le eşti prieten... şi te sună... şi solicită prezenţa ta... şi toate acestea până în momentul în care nu le mai eşti de folos... atunci, brusc, toată aceasta mascarada se sfârşeşte şi e linişte... eventual, în anumite momente de crasa ipocrizie, îţi reproşează că i-ai cam uitat...

Ceea ce produce însă cel mai mare dezastru asupra sufletului uman este falsa speranţă... avem nevoie de speranţă pentru a putea suporta toate vicisitudinile vieţii... iar oamenii nu vor înceta niciodată să spere... chiar dacă speranţele sunt false.