Ina Stan

Animalele nu tradeaza... ele stiu ce inseamna recunostinta si  nu se sfiesc s-o arate... nu le e rusine cu ce sunt si imi place sa cred ca inteleg ideea de spatiu personal...  Poate ca nu au invatat ce e tradarea... sau au ales sa nu invete acest lucru cu toate ca le-ar fi fost mai usor, s-ar fi descurcat poate mai bine.. Animalele nu tradeaza niciodata, insa oamenii da... unii oameni... pentru ca au aflat ca asa e mai bine pentru ei... ca e mai usor sa obtina ceea ce prin forte proprii nu ar putea obtine niciodata... pentru ca primesc acel sentiment de putere pe care adora sa-l traiasca... o  falsa putere... oameni mici, prea mici pentru a se putea descurca "singuri" in aceasta lume... Oamenii adevarati nu tradeaza... ei strang din dinti daca le e prea greu si inalta fruntea pentru a putea vedea mai departe... nu lupta pentru cauze pierdute si nici nu au nevoie de alti oameni care sa lupte pentru cauza lor... stiu sa inalte proptele pentru cei ce ii urmeaza si nu au

Nu-mi plac zilele care se repeta... de fapt, le urasc de-a dreptul pentru ca stiu exact ceea ce va urma...  stiu cu punct si virgula... si asta ma plictiseste cumplit... ador neprevazutul chiar si in varianta hard pentru ca asta inseamna provocare iar acest lucru imi permite sa simt ca traiesc si sa pot actiona pentru a-mi testa limitele... Nu-mi plac oamenii care se repeta... e ceva in toata fiinta lor care ma duce cu gandul in doua directii si niciuna nu ma face sa ma simt confortabil... una ar fi ca nu sunt suficienti de stapani pe situatie si actioneaza ca si cum ar incerca sa se convinga pe ei repetandu-mi la nesfarsit ceea ce eu am inteles din prima... iar a doua directie ar fi ca acesti oameni ma considera insuficient de capabila si imi tot repeta in speranta ca poate-poate voi pricepe si eu odata... Imi plac oamenii asumati, directi, care nu se sfiesc sa spuna cu voce tare ceea ce gandesc, simt si vor... imi plac pentru ca stiu ca, in cazul lor, nu trebuie sa interpretez