Printre ganduri

Nu-mi plac zilele care se repeta... de fapt, le urasc de-a dreptul pentru ca stiu exact ceea ce va urma...  stiu cu punct si virgula... si asta ma plictiseste cumplit... ador neprevazutul chiar si in varianta hard pentru ca asta inseamna provocare iar acest lucru imi permite sa simt ca traiesc si sa pot actiona pentru a-mi testa limitele...

Nu-mi plac oamenii care se repeta... e ceva in toata fiinta lor care ma duce cu gandul in doua directii si niciuna nu ma face sa ma simt confortabil... una ar fi ca nu sunt suficienti de stapani pe situatie si actioneaza ca si cum ar incerca sa se convinga pe ei repetandu-mi la nesfarsit ceea ce eu am inteles din prima... iar a doua directie ar fi ca acesti oameni ma considera insuficient de capabila si imi tot repeta in speranta ca poate-poate voi pricepe si eu odata...

Imi plac oamenii asumati, directi, care nu se sfiesc sa spuna cu voce tare ceea ce gandesc, simt si vor... imi plac pentru ca stiu ca, in cazul lor, nu trebuie sa interpretez atitudini si comportamente... si totul e atat de transparent incat nu e nevoie sa activez starea de alerta... 

Si-mi place toamna cu miros de crizanteme si gheata... cu frunze calde si ceata... cu zgomote surde si plite fierbinti pe care se coc pe  indelete mere...