Ina Stan

   1. Am zambit... pentru ca am inteles ca viata te duce intotdeauna la locul potrivit exact in momentul potrivit... si atunci am avut incredere...    2. Am zambit... pentru ca am inteles ca nelinistile si suferinta emotionala isi au originea in  convingeri gresite  despre viata, despre oameni, despre momente... si atunci am inteles ca le pot controla...    3. Am zambit... pentru ca am realizat ca exista persoane si situatii care imi consuma energia... si atunci am invatat sa le recunosc si sa le evit... pentru ca asa imi spune vocea ratiunii mele...     4. Am zambit... pentru ca am realizat cat de multe resurse risipesc in cautarea adevarului... si, uneori, adevarul gasit nu este si cel real... atunci am renuntat sa mai merg in cautarea adevarului absolut, am renuntat sa mai incerc sa am intotdeauna dreptate... am incetat sa imi mai fie frica sa gresesc... pentru ca am nevoie de  relaxare...     5. Am zambit... pentru ca am incetat sa retraiesc trecutul... sa idendifi

    Am uitat sa mai vorbim normal... am uitat sa pastram un ton al vocii scazut... am ajuns sa tipam cuvintele... de parca toata lumea a dezvoltat brusc o problema de auz... suntem o generatie de hipoacuzici... si crestem la randul nostru alte generatii de hipoacuzici... pentru ca am uitat soaptele... am uitat sa mai vorbim normal... avem impresia ca numai tipand vom fi auziti si, mai mult, vom fi intelesi... tipete... multe tipete...      Adultii tipa... copiii ii imita... perfect... uneori chiar ii si depasesc ca intensitate... ca volum... pentru ca invata sa tipe... pentru ca in viata castiga doar cel ce tipa mai tare... pentru ca tipatul inseamna ascultare...supunere... putere...    Si, paradoxal, tipatul ni se pare normalitate... daca cineva foloseste soapta... un ton al vocii scazut... consideram ca este o problema... ajungem sa credem ca mesajul nu mai ajunge intreg la noi... ca se pierde printre soapte... ca soaptele il distorsioneaza... si atunci urlam cuvintele... pentru