Renuntarea la sine
Am invatat sa renuntam prea usor la visurile noastre, la oamenii de langa noi, la increderea cu care ii investim...fiecare renuntare ucide o mica parte din fiinta noastra si, tot renuntand la visuri, idealuri, oameni, sperante, intr-un final nu ne vom mai recunoaste...vom deveni niste straini pentru noi insine si nu vom sti cand si cum s-a produs schimbarea. Va trebui in acel moment sa vorbim cu strainul din noi...sa incercam sa il descoperim in speranta ca poate, intr-un tainic colt al sufletului nostru, a mai ramas o parte din ceea ce am pierdut. De ce renuntam la visuri? Poate pentru ca nu se indeplinesc la fel de repede pe cat ne-am asteptat...poate pentru ca am pierdut rabdarea cu care am pornit la inceput de drum...poate pentru ca nu mai vedem sensul unui vis...poate... De ce renuntam la oameni? Poate pentru ca descoperim ca ei nu sunt ceea ce ne dorim noi sa fie...Asa, si? Oare noi suntem ceea ce isi doresc ei sa fim? Un om pe care sa il simti aproape de tine indifere