Renuntarea la sine

Am invatat sa renuntam prea usor la visurile noastre, la oamenii de langa noi, la increderea cu care ii investim...fiecare renuntare ucide o mica parte din fiinta noastra si, tot renuntand la visuri, idealuri, oameni, sperante, intr-un final nu ne vom mai recunoaste...vom deveni niste straini pentru noi insine si nu vom sti cand si cum s-a produs schimbarea. Va trebui in acel moment sa vorbim cu strainul din noi...sa incercam sa il descoperim in speranta ca poate, intr-un tainic colt al sufletului nostru, a mai ramas o parte din ceea ce am pierdut.
    De ce renuntam la visuri? Poate pentru ca nu se indeplinesc la fel de repede pe cat ne-am asteptat...poate pentru ca am pierdut rabdarea cu care am pornit la inceput de drum...poate pentru ca nu mai vedem sensul unui vis...poate...
   De ce renuntam la oameni? Poate pentru ca descoperim ca ei nu sunt ceea ce ne dorim noi sa fie...Asa, si? Oare noi suntem ceea ce isi doresc ei sa fim? Un om pe care sa il simti aproape de tine indiferent de provocarile vietii necesita o mare implicare din partea noastra, o renuntare permanenta la orgoliul incomensurabil cu care ne-a inzestrat natura si pe care l-am "cultivat" cu atata efort, o atenta aplecare si spre nevoile lui...trebuie sa intelegem ca lumea nu graviteaza in jurul Eu-lui nostru...si atunci, daca avem sansa, poate se vor gasi astfel de oameni care merita sa fie pastrati aproape.
   De ce renuntam la increderea pe care le-o acordam oamenilor? Pentru ca avem pretentia ca ei sa fie perfecti si sa se comporte perfect, sa aiba o viata perfecta, totul sa fie de un perfect absolut...in cazul lor... desi noi nu suntem nici pe departe atat de perfecti pe cat pretindem altora sa fie....in momentul in care descoperim ca perfectiunea pe care le-am pretins-o si pe care s-au straduit sa o afiseze nu mai e atat de perfecta, ca, indirect, in incercarea de a fi perfecti in ochii nostri au mintit, au ascuns adevarul, au pretins ca sunt altceva, ei bine,  in acel moment renuntam la increderea cu care i-am investit si renuntam la oameni. Iar in momentul in care renuntam la oameni dragi, renuntam la sentimentele noastre, renuntam la noi.