Un timp
Saptamanile au inceput sa semene cumplit de mult unele cu altele... e prea multa agitatie, graba, o goana nebuna in cautarea unui timp pierdut... dar nimic nu se mai intoarce si, ceea ce s-a pierdut odata, ramane pierdut pentru vecie... Privesc in jur catre oameni care se grabesc... catre ce?... treburi, probleme, viata... si, desi imi propun deseori sa incetinesc pasul, realizez ca pasii mei stiu acum sa mearga doar repede... au uitat in timp cum sa paseasca si au invatat doar sa alerge... Alergand, viata trece mai repede... pentru ca nu mai este timp sa privesti cerul, sa admiri o floare, sa te bucuri de un zambet, sa vezi cum se schimba oamenii... si raman in urma doar intrebarile. Degeaba cautam raspunsuri acolo unde nu mai este nimeni sa ne mai raspunda.... degeaba incercam sa intelegem momente acolo unde doar timpul este cel care stie raspunsul... degeaba... Putem opri timpul???. Niciodata!... dar putem incetini pasul....