Ina Stan

Daca  ma pierd in gandurile tale ma vei gasi?... dar, daca ma ascund bine, stii pe unde sa ma cauti?... oare nu ma vei lasa sa ratacesc printre ganduri... ... fara sa ma gasesti... fara sa-ti pese... fara sa stii ce caut... ce vreau... ce doresc... Imi place sa ratacesc printre gandurile tale... dar cel mai mult imi place cand ma gasesti... cand ma prinzi... cand imi prinzi gandul... cand iti dai seama ca gandim la fel... si-mi spui in soapta asta... ca sa nu distrugi clipa... sa nu strivesti adevarul... si sa nu mai ramana nimic... Ne agatam de ganduri... si de clipe... si de adevar... ne agatam de tot ceea ce ne aminteste de noi... de amintiri de o clipa...  Cautam prin ganduri... ne cautam pe noi... pentru a gasi ceea ce am pierdut... amintiri de o clipa...

Ce culoare are nedreptatea? Cum se simte minciuna? Ce textura are tradarea? Ce gust are egoismul? Ce-i lipseste indiferentei? Ce miros are prostia? Sunt doar cateva intrebari... dar cine sta sa numere raspunsurile?!... si, chiar daca s-ar gasi cineva dispus sa o faca, i-ar trebui o vesnicie pentru a numara...  Sunt atatea culori... sunt atatea sentimente... atatea texturi... atatea gusturi si mirosuri... si esente... si atatea cuvinte care nu pot sa le cuprinda pe toate... pentru ca tot ce e uman e limitat... pentru ca noi suntem limitati in a intelege... in a vedea... in a simti... pentru ca noi ne impunem limite... noua si celorlalti... iar altii ne impun limite... din rautate... din invidie... din egoism... din lasitate... din lipsa de verticalitate... dar depinde numai de noi daca vom accepta limitele... limitele noastre sau ale celorlalti...