Ina Stan

E de ajuns sa zambim atunci cand lumea noastra se prabuseste precum un castel din carti de joc... si cei din jur vor sti cat de bine ne ducem poverile... si ne vor aprecia curajul si forta si credinta....  E de ajuns sa spunem un singur cuvant ca sa incepem o prietenie frumoasa sau sa distrugem un om... pentru ca un singur cuvant rostit in anumite circumstante poate distruge sau poate inalta... si noi stim bine puterea cuvintelor... E de ajuns o singura privire pentru a ne salva o relatie... o privire care sa cuprinda o mie si una de amintiri frumoase... o mie si una de povesti traite... o singura privire salvatoare ... sau nu... E de ajuns o singura persoana care sa ne schimbe cursul vietii... un singur om detine toata aceasta putere... dar asta se poate intampla daca si numai daca noi permitem aceasta interventie... pentru ca, in viata noastra, suntem singurii stapani... si noi dictam mersul lucrurilor...  E de ajuns un zambet... un cuvant... o privire... un om... pentru ca

Stiu ca va simtiti ca si cum ati fi pierdut o lume intreaga, dar... ce ati pierdut in definitiv? Pe cineva care minte... insala... pe acea persoana care a tradat iubirea voastra... pe cineva care jigneste prin raceala... prin indiferenta... pe cineva care  asupreste pentru ca i se pare ca nu primeste suficient... si asta in conditiile in care nu ofera nimic... ci doar raneste. Se pare ca pierderea nu e a voastra, ci a lor... asa ca e timpul sa lasati totul in urma si sa invatati sa iubiti pe cineva care chiar merita asta... pe cineva care va merita... pe cineva care stie sa pretuiasca iubirea voastra... pe cineva care sa va iubeasca pentru ceea ce sunteti si nu pentru ceea ce ar trebui sa fiti. 

Inca din copilarie, societatea aproape ne impune sa ne facem placuti de toata lumea si sa placem pe toata lumea... ni se spune de  la gradinita ca toti cei de acolo sunt prietenii nostri... nu colegi de grupa asa cum ar fi normal sa li se spuna, ci prieteni... in clasele mici invatatoarele incearca sa ne transmita aceeasi idee, desi incepem sa patrundem profunzimea conceptului de prietenie... si, de multe ori, ne invinuim ca nu putem fi prieteni cu anumiti colegi... ne consideram inferiori intrucat nu ne place toata lumea si descoperim ca nici toata lumea nu ne place pe noi...  Copiii traiesc adevarate traume atunci cand descopera ca, de fapt, colegii nu le sunt prieteni... ca, cei pe care ii considerau prieteni, nu ii  plac...  ca nu  vor sa se  joace cu ei... trist si ingrijorator  este ca  aceeasi idee se perpetueaza si in viata de adult de mai tarziu... pentru ca grupul ne sanctioneaza atunci cand emitem ideea ca nu ne place cineva, desi e absolut normal  sa nu ne placa de o a