Intre umilire si respect

Inca din copilarie, societatea aproape ne impune sa ne facem placuti de toata lumea si sa placem pe toata lumea... ni se spune de  la gradinita ca toti cei de acolo sunt prietenii nostri... nu colegi de grupa asa cum ar fi normal sa li se spuna, ci prieteni... in clasele mici invatatoarele incearca sa ne transmita aceeasi idee, desi incepem sa patrundem profunzimea conceptului de prietenie... si, de multe ori, ne invinuim ca nu putem fi prieteni cu anumiti colegi... ne consideram inferiori intrucat nu ne place toata lumea si descoperim ca nici toata lumea nu ne place pe noi... 

Copiii traiesc adevarate traume atunci cand descopera ca, de fapt, colegii nu le sunt prieteni... ca, cei pe care ii considerau prieteni, nu ii  plac...  ca nu  vor sa se  joace cu ei... trist si ingrijorator  este ca  aceeasi idee se perpetueaza si in viata de adult de mai tarziu... pentru ca grupul ne sanctioneaza atunci cand emitem ideea ca nu ne place cineva, desi e absolut normal  sa nu ne placa de o anumita persoana... cu sau fara motiv... iar  asta nu inseamna ca noi am avea o problema, ci ca e un lucru absolut firesc...  ceea ce ar fi  nefiresc si o abatere de la normele morale ale societatii ar fi lipsa noastra de respect fata de acea persoana pe care nu o placem... nefiresc ar fi adoptarea de catre noi a unui comportament si limbaj menite sa injoseasca sau sa umileasca... 

Nu putem sa placem pe toata lumea... si nici nu vrem... si nici nu trebuie... si nici toata lumea nu trebuie sa ne placa pe noi... dar ar fi bine sa acordam respect... sa dam dovada de compasiune... si sa fim toleranti.