Ina Stan

Ar trebui sa stim ca nimic nu se  sfarseste vreodata, ci isi face debutul intr-un alt loc... intr-o alta dimensiune... sub o alta forma... e un permanent continuum pe care il traim intr-un nesfarsit sinistru si greu de suportat... si e doar viata... Ne impleticim printre itele abia vizibile ale unor vise implinite doar pe jumatate si incercam sa mimam fericirea... dar stim ca visul nu mai e vis... iar fericirea nu ne apartine... e ceva dat pentru o secunda si luat repede inapoi... fara regrete, dar cu un pret parca prea mare pentru cei ce nu au invatat inca sa se bucure... Ne bucura un nou inceput... o noua luna... un nou an... o noua viata... un nou vis... dar e o noua luna dintr-un an care a inceput deja... e o noua viata din ceea ce a fost odinioara un vis... e un nou inceput din ceea ce tocmai s-a sfarsit... deci, in spatele fiecarui nou inceput se ascunde un sfarsit... in fiecare clipa de fericire se piteste tainic o lacrima... in spatele fiecarui zambet e o picatura de tri