Ina Stan

Crăciunul sunt oamenii... cei care  nu și-au pierdut credința... cei care mai visează la lucruri frumoase... cei care nu au uitat să mai spere.... Crăciunul este în sufletele noastre...  nu în vitrinile magazinelor... nu printre rafturi care te îmbie să cumperi lucruri de care chiar nu ai nevoie....  Crăciunul înseamnă liniște,  împăcare, pace sufletească... nu înseamnă agitație, nervi, îmbulzeală, zgomot asurzitor de claxoane ce își urlă cu disperare nemulțumirea... Crăciunul aduce vorbe blânde, calde, șoptite... glas de colind ce anunță Nașterea Mântuitorului... nu aduce țipete, ceartă, vorbe aruncate la repezeală menite să rănească, să distrugă, să ucidă... Crăciunul înseamnă daruri de suflet oferite celor dragi... nu înseamnă cadouri cumpărate pe fugă... în ultima clipă... doar pentru că trebuie să se ofere ceva... Crăciunul înseamnă familie... brad împodobit... miros de cozonac...  Crăciunul e în fiecare dintre noi... se simte și se trăiește!

Pot să mă opresc o clipă și să-i fur vieții un surâs și apoi să fug cât mai departe ca să nu îmi ia surâsul înapoi...  Pot să mă opresc o clipă și să îi răpesc sorții o șansă și apoi să fug cât mai departe ca nu mă ajungă soarta și să-și ceară șansa înapoi... Pot să ma opresc o clipa și să-ti iau  de pe frunte un gând și apoi să fug ca să nu te ajungă gândul.... Pot sa mă opresc o clipă și să îți pun pe buze un zâmbet și apoi să fug ca să nu mă răzgândesc și să-ți iau zâmbetul cu mine... Pot să mă opresc o clipă și să te ajut să repari ce am stricat... și apoi nu am să mai fug pentru că știu că nu am mai putea zâmbi... pentru o clipă sau pentru totdeauna... iar când zâmbim împreuna putem atinge cerul... doar cu un zambet...