Fire de trecut

Purtam in suflet si in priviri amprenta altor oameni... oameni ai trecutului sau oameni din prezent... iar ei isi pun pecetea, chiar si fara voia noastra, pe tot ceea ce insemnam noi... pe tot ceea ce incercam sa fim... pe tot ce inseamna vis pentru noi... 

Amprente... fire invizibile ce ne leaga de trecut... panze fin tesute in jurul devenirii noastre... si, oricat am incercat sa evadam din stransoarea lor, simtim ca ne strang mai mult cu fiecare incercare... cu fiecare tentativa... cu fiecare gest... pentru ca apartinem lor... suntem produsul actiunii lor... suntem parte inseparabila dintr-un tot... 

Nu ne putem redefini pentru ca tot ceea ce suntem face parte deja din definirea noastra... nu putem renunta la tot ceea ce a fost pentru ca ar insemna sa renuntam la o parte din noi... nu putem sa devenim amnezici pentru ca ne-am nega punctul de plecare... iar acesta reprezinta centrul devenirii noastre ulterioare... suntem aici pentru ca am plecat de acolo... iar tot ce am adunat suntem noi...