Intre suflet si minte

    In aparenta puternici... capabili sa treaca peste toate obstacolele vietii... sa sara... sa paseasca... sa se afunde... sa razbata... sa atinga... sa daruiasca...sa primeasca... sa suporte... sa rabde... sa simta... OAMENII... fiinte rationale... fiinte sentimentale... fiinte superioare...

   Oricare dintre noi a fost la un moment dat ranit... de vorbe... de atitudini... de comportamente... am fost raniti pentru ca am fost implicati sentimental... am investit sentimente... am avut incredere... am oferit incredere... dar.... rana s-a produs... o rana a sufletului... mai mult sau mai putin adanca... in functie de fiinta care a provocat-o... dar sufletul a sangerat... si, din pacate, nu exista pansament pentru suflet... doar timpul e cea mai sigura cale spre vindecare... si asta pentru ca mintea nu lasa sufletul sa se vindece... ii aminteste mereu si mereu... pana cand uita sau se plictiseste.... sau se obisnuieste.

    Sufletul se vindeca atunci cand mintea inceteaza sa-i mai vorbeasca... sa-i mai dicteze... sa-i mai reproseze.... sufletul are propriile cai de a se vindeca insa mintea ii pune la indoiala decizia... ii saboteaza incercarile... ii reaminteste greselile si le exagereaza ...  sufletul se vindeca atunci cand mintea tace.