Soapte de iarna

Iarna... a vorbit putin si acum tace... tace pentru noi... sa avem timp sa ne spunem gandurile... in soapta... ca sa nu ii deranjam visele... 

A venit brusc si a izbit cu putere totul... doar pentru o clipa... acum s-a ascuns in carapacea-i de gheata si asteapta... asteapta un moment prielnic pentru a cuceri totul... inclusiv pe noi... si ii vom deveni sclavi... doar pentru un timp... 

E liniste... si impacare... impacare cu noi si cu Dumnezeu... cu ceilalti nu se stie... depinde... depinde de cat de tare ne va cobori gheata in suflete... de cat de mult vom pastra in noi fiorul rece al nepasarii... al indiferentei... de cat de mult ne vom invasura cu  mantia groasa a perfidiei... a rautatii gratuite... a invidiei... depinde de cat de repede vom avea taria sa spunem: "Iarta-ma!"... indiferent cine si in ce fel a gresit... cine si cum a tradat.... cine si cat de mult a mintit... 

E iarna... si dincolo de iarna suntem noi....