Judecam....

  Judecam toamna ca isi goleste pomii si fuge... isi pustieste codrii si se ascunde... isi adaposteste animalele si pleaca...

    Judecam viata ca e scurta... ca nu ne ofera fericirea si o tine departe de noi... ca ne obliga sa simtim durerea... sa traim disperarea... sa experimentam dezamagirea...

  Judecam iubirea ca nu ni se supune... ca nu ni se ofera cu totul... ca ne interzice sa o traim, sa o simtim, sa o chemam... 

    Judecam oamenii pentru ca arata altfel...se imbraca altfel... gandesc altfel... pentru ca nu sunt de acord cu ideile noastre... pentru ca nu se supun vointei noastre... pentru ca au curajul sa spuna ce simt, ce gandesc, ce doresc altfel...

     Judecam totul... dar oare pe noi cine poate sa ne judece? 

    Ne judeca toamna pentru ca nu-i admiram frumusetea... nu-i apreciem bogatia... nu-i intelegem trecerea...

     Ne judeca viata... pentru ca nu stim sa-i traim clipele... nu avem curajul sa-i infruntam furtunile... nu ii apreciem frumusetea...

     Ne judeca iubirea... pentru ca fugim de responsabilitate... nu acceptam compromisul... simplificam intensitatea dorintei ...respingem emotia... impunem schimbul...

     Ne judeca oamenii... pentru ca aratam altfel... ne imbracam altfel... gandim altfel... pentru ca nu suntem de acord cu ideile lor... pentru ca nu ne supunem vointei lor... pentru ca avem curajul sa spunem ce simtim, ce gandim, ce dorim altfel...