Fulgi de zapada si perfectiune

    Primii fulgi... saruta pamantul care-i primeste cu o imbratisare calda... prea calda pentru ca ei sa-i reziste si se topesc intr-o dulce amintire...

      Ne pregatim de iarna... de ger... de fulgi de zapada... de sarbatoare... experimentam sentimente contradictorii... pe de o parte ne dorim bucuria peisajelor de poveste... magia sarbatorilor... maretia colindelor.... iar pe de alta parte ne intristam la gandul gerului ce va cuprinde ca intr-o gheara de gheata intrega suflare... in final, acceptam... invatam sa toleram gerul pentru a trai magia iernii...  toleram....

     Toleram gerul pentru ca ne plac colindele, fulgii de zapada, magia sarbatorilor... toleram oamenii pentru ca ne dorim ca si noi, la randul nostru, sa fim tolerati... toleram pentru ca  nu exista perfectiune... nu exista oameni perfecti... nu exista o lume perfecta pentru toti oamenii... si nici nu cred ca ne-am dori sa fim oamenii perfecti intr-o societate perfecta... intr-o lume perfecta... cred ca tocmai imperfectiunea omoara plictiseala, monotonia... 

    Nu suntem perfecti... si suntem  perfect constienti de acest lucru... dar incercam sa ne apropiem de perfectiune... si aceasta tinta nu ne lasa sa ne plictisim niciodata... ne aduce ineditul vietii... ne ajuta sa simtim bucuria, dar si sa identificam tristetea... sa experimentam surpriza, dar si sa alungam monotonia... ne determina sa cream solutii la problemele noastre sau sa-i ajutam pe ceilalti sa-si gaseasca solutii la propriile lor probleme....