Intre original si comun

Teoretic, apreciem originalitatea... inovatia... tot ce e altfel... si sustinem ca uram cotidianul... tot ce e obisnuit... comun... dar faptic urmam aceeasi cale batatorita de noi si de altii... pentru ca e mai sigur... pentru ca nu avem cum sa dam gres... pentru ca nu ne permitem sa gresim... 

Nu ne permitem sa fim altfel... sa iesim din tipare... pentru ca ar insemna sa ne reinventam... sa ne transformam... sa acceptam ideea de altfel... de altceva... si pentru asta ar trebui sa suportam priviri si cuvinte batjocoritoare...pentru ca, da, societatea inca nu a scapat de prejudecati... pentru ca ne doreste cuminti... perfect aliniati... supusi unor idei colective... 

Societatea nu ne accepta diferiti, ci tinde spre uniformizare... spre asa-zisa normalizare... pentru ca e mai simplu asa... pentru ca asa suntem oamenii perfecti intr-o lume care se vrea perfecta...

Cand cineva dintre noi iese din rand... isi permite sa strapunga tiparele... sa evadeze din "normalitate" ... sa respinga "uniforma"... are loc o impresionanta mobilizare de forte pentru a-l reintegra in "normal"... pentru a aduce "oaia ratacita" pe drumul drept... cel unanim acceptat.... 

Oare cati dintre noi isi asuma riscul de a fi etichetati "oi ratacite"? Oare cati dintre noi isi permit sa paraseasca "uniforma" si sa-si sustina convingerile pana la capat?... pana la capat, nu pentru 5 minute, dupa care sa paseasca frumos in rand?