Ina Stan

A mai trecut unul... cu bune... cu rele... depinde cum inclina balanta la fiecare... si acusi vom face haz de necaz... pentru ca mai imbatranim putin... iar batranetea se spune ca aduce neaparat intelepciune... discutabil... dar... ramane de vazut... la fiecare...  A mai trecut un an... e de bine?... sigur!!! ... poate ce va urma ne va face sa zambim mai mult... sa simtim mai mult... sa iubim mai mult... si sa fim iubiti si mai mult... daca se mai poate, de ce nu? Dar nu mai vreau sa vorbim despre trecut... Vineee 2016!!!... e deja aproape prezent... si va fi si mai mult... zambet... iubire... fericire... realizare... implinire... pentru noi... pentru toti!

Din departari se aud clopotei de argint... sunet flamand de schimbare... soapte tacute in noaptea noastra... cea din urma noapte a unui an vechi... Astept sa disting un motiv intr-o mie de alte motive... toate bune... dar niciunul care trebuie... astept sa vina secunda... ultima secunda din acel minut care marcheaza trecerea... trecerea spre o schimbare... spre altceva...  Glas de clopotei peste flori de gheata... s-a prins de pomi si de case... de ferestre... s-a oprit pentru o clipa sa se joace "de-a baba oarba" prin anul ce va trece... poate va prinde mai repede anul ce sta sa vina... poate ne va prinde pe noi...

Ninge decembrie... ninge peste linistea sufletelor noastre... si se asterne... se asterne zapada peste fruntile incruntate de dor...  Ninge decembrie... ninge peste povestea noastra... ca sa o fereasca... de lacrimi... de durere... de povara... ninge si-i saruta lacrimile de bucurie... Ninge decembrie... ninge peste mine... peste tine... peste noi... si ne inalta... ne ridica deasupra tuturor povestilor de decembrie...  Ninge decembrie... ninge peste sfarsitul sau... dar pentru noi e un nou inceput... pentru mine... pentru tine...

Urmeaza o trecere... de la o stare la alta... de la ceva la altceva... de la ce a fost la ce va mai fi... si asta pentru ca incepe un nou an... iar cei mai multi dintre noi vad in asta o noua sansa... si se grabesc spre sfarsit pentru a se bucura din plin de un nou inceput... Totul in jur tipa a schimbare... a altceva... a ceva ce nu a mai fost si va fi.... in curand...  Se aude urletul surd la despartirii... o despartire provocata... asteptata... dorita... de mine... de tine...  de noi... de fiecare dintre noi... si acusi va incepe numaratoarea inversa...

Dincolo de noi e liniste... s-a asternut tacerea peste cuvinte... peste ganduri... s-au pierdut vorbele inecate in lacrimi...nu a mai ramas nimic... doar liniste... Dincolo de liniste e viata... fara pauza... fara opriri... fara momente de ragaz... pentru ca viata nu opreste in gari parasite... nu te abandoneaza... te trage inainte... mereu inainte... dincolo de statii... pana la destinatie... Dincolo de viata suntem noi... linistiti in tacerea noastra... pentru ca tacerea noastra vorbeste... doar noua... cu vorbe tainic ascunse in gesturi... in priviri... in atingeri... noi si o ultima gara... numai a noastra... doar pentru noi...

Iert, dar in acelasi timp invat o lectie.. intotdeauna... pentru a nu repeta greselile... pentru a nu-i lasa pe ceilalti sa mai raneasca...  Nu urasc... dar nu ma mai apropii niciodata la fel de mult pentru ca nu mai vreau sa imi asum riscuri... nu cred ca merita sa risti atunci cand stii sigur ca e deja o cauza pierduta... iar eu nu lupt pentru cauze pierdute...  Iert ... pentru ca imi fac mie un bine... pentru ca numai asa pot privi mai departe... dincolo de trecut... dincolo de regrete... dar nu las niciodata ca iertarea mea sa se transforme in prostie... pentru ca prostie ar fi sa iert si sa ma comport ca si cum nimic nu s-a intamplat... pentru ca prostie ar fi sa am din nou incredere totala ca va functiona ceva ce e deja distrus...   Iert... si sunt fericita... pentru iertarea este principalul ingredient din reteta fericirii...

Uneori intalnesti persoana potrivita la timpul nepotrivit... alteori intalnesti persoana nepotrivita la timpul potrivit... dar atunci cand intalnesti persoana potrivita la timpul potrivit, intr-o situatie potrivita, se intampla pentru ca sunteti meniti sa fiti impreuna ... soarta v-a adus fata in fata si v-a impus sa va tineti de mana... nu dati drumul mainilor pentru ca ele sunt menite sa ramana unite pentru totdeauna. Soarta... sansa... interventie divina... oricum s-ar numi, e un miracol atunci cand doi oameni se gasesc unul pe celalalt.... cand se descopera dintr-o multime de alti oameni... cand pornesc intr-o noua aventura de mana...

Stimabililor,    Daca aveti cumva impresia ca femeile adevarate vor  masina, bani sau cadouri scumpe, sigur va inselati...  v-ati gandit vreun moment ca, poate, ar vrea o parte din timpul vostru... sau zambetul vostru... ori sinceritatea voastra?  Unii dintre domniile voastre poate vor zice DA... altii cu siguranta vor spune NU...  si asta pentru ca nu au intalnit inca femei adevarate... Asa ca... lasati masina... casa... banii... sau orice alt accesoriu cu care v-ati gandit ca le puteti impresiona si apelati de urgenta la zambetul vostru... sinceritatea voastra... si, de ce nu, cultura voastra generala... daca inca mai "scartaiti" la capitolul acesta, cititi!... va asigur ca nu doare... asta doar in cazul in care va doriti femei adevarate! Stimabilelor ,    Daca aveti cumva impresia ca barbatii adevarati vor un accesoriu pentru bratul lor, va inselati... ei nu au nevoie de accesorii, ci de femei adevarate... cu care sa poarte o conversatie care sa dureze ma

Exista adanc inradacinat in  credinta oamenilor faptul ca sufletul pereche e cel ce te completeaza... acea persoana care te intregeste...  Daaa! Sigur ca da!!! De parca am fi incompleti... de parca ne-ar lipsi vreo bucata din noi... vreo parte din mintea sau corpul nostru! Nimic mai fals!!!!  Suntem completi... suntem intregi... suntem perfecti asa cum suntem noi... suntem perfecti insa doar pentru anumite persoane... si nu pentru toata lumea... si, sincer, nici nu cred ca ar trebui sa fim perfecti pentru toata lumea.... ar fi absolut plictisitor... am avea impresia ca ne taram... si nu avem nevoie de asta... deoarece ne place zborul... niciodata cu aceeasi intensitate... niciodata in acelasi ritm...  Adevaratul suflet pereche este de fapt propria noastra oglinda... este acea persoana care poate sa ne proiecteze exact asa cum suntem... acea persoana care ne arata tot ceea ce dorim noi sa ascundem de noi si de ochii celorlalti... acea persoana care poate sa ne aduca in propria

Se apropie cu pasi repezi un nou an... abia realizez cand se scurge timpul... e aproape imperceptibil in trecerea sa... si doar acele cateva secunde la trecerea dintre ani vor face diferenta... pentru ca ele marcheaza efemeritatea...  Suntem ajutoarele timpului... pentru ca noi suntem cei care numara... secunde... minute... ani... dar nimic nu dureaza mai mult decat o clipa... pentru ca ea face diferenta intre fericire si suparare... intre agonie si extaz... intre viata si moarte...  Marcam timpul... sau timpul ne marcheaza pe noi?... oricum nu conteaza cine si cum se joaca... cine si cum e serios... sau cat de serios este.... Fie ca noul an care aproape ne bate la usi sa fie un an plin de vise... plin de magie...  plin de o frumoasa nebunie...  Sper ca fi un an in care veti citi niste carti extraordinare... ca veti saruta pe cineva care va va crede mirifici... ca nu veti uita sa va descoperiti noi pasiuni... ca nu veti inceta sa va redefiniti... ca veti canta... veti dansa...

Nu suntem destinati sa ramanem indiferenti la problemele celor din jurul nostru... nu asta e menirea noastra... a oamenilor ... Se presupune ca suntem meniti sa trecem peste tragediile pe care viata ni le aduce in cale si cu care ne loveste brusc... fara avertismente... fara compasiune... suntem meniti sa ne ridicam din propria durere pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru care traiesc la randul lor episoade dureroase... pentru ca asta inseamna umanitatea...  Suntem oameni si nu ne putem permite sa ramanem blocati in ganduri sau momente dureroase... pentru ca asta ne impiedica evolutia... ne impiedica transformarea in ceva si mai bun... mai frumos... mai intelept... asa ca ne deblocam pentru a ne bucura de darurile cu care ne inzestreaza viata pe mai departe... daruri mai mult sau mai putin asteptate... Vom gasi in aceste daruri puterea de a merge mai departe... lectiile care ne vor ajuta sa facem trecerea mai usoara... gandurile care ne vor ajuta sa intelegem adevaratul sen

A venit in sfarsit Craciunul... dar nu asa cum ma asteptam sa fie pentru ca lipseste zapada... nici macar un fulg ratacit nu se desprinde din cer sa vina catre pamant... e soare... un soare vesel si luminos ca de primavara...  Aseara, un grup imens de colindatori, invaluit in ceata deasa ca intr-o mantie de fum, a adus glas de colinda peste case... atunci am simtit magia Craciunului... risipita insa in aceasta dimineata de cete de asa-zisi colindatori ce bat asurzitor din tobe si canta fals la instrumente prafuite... E Craciunul... de sub brad au disparut deja cadourile... au fost desfacute in graba, cu vadita emotie produsa de surpriza descoperirii... si gata... Mosul si-a impartit darurile pentru anul acesta... urmeaza un alt an... poate ca anul viitor de Craciun va fi multa zapada!

In noaptea aceasta magica, cand ingerii coboara atat de aproape de pamant ca sa poata asculta glasuri ce colinda... cand cerul se deschide pentru a-si arata maretia in fata muritorilor... cand casele tuturor crestinilor se deschid colindatorilor ce vestesc Nasterea Mantuitorului... acum se vor asterne peste suflete linistea si pacea... acum se va deschide floarea credintei pentru cei care au ratacit drumul... acum vor redobandi speranta cei care au uitat sa mai zambeasca...   Craciunul... glas de colind... clinchete magice de clopotei... miros de cetina... mireasma de cozonac... priviri senine... si pace in suflete... Craciun fericit voua, tuturor!

Vine Craciunul... iar asta inseamna iubire... reintregire... daruire...  Daca iubesti pe cineva, spune-i!....spune-i chiar daca esti speriat de faptul ca nu e tocmai ceea ce trebuie... chiar daca te sperii, crezand ca vor aparea mai multe probleme din cauza aceasta... chiar daca esti convins de faptul ca, spunandu-i, iti va rasturna intreaga viata cu susul in jos... chiar daca aceste cuvinte vor provoca o intreaga explozie in viata ta si nimic nu va mai fi niciodata la fel... chiar daca ... doar spune-i! Spune-i si atat... si ce daca viata ta nu va mai fi la fel?... si ce daca va fi mai multa agitatie decat pana acum?... si ce daca totul va exploda?... veti  fi doar voi si Craciunul...

Craciunul suntem noi... cei care mai nu ne-am pierdut credinta... cei care mai viseaza la lucruri frumoase... cei care nu au uitat sa mai spere.... Craciunul este in sufletele noastre...  nu in vitrinile magazinelor... nu printre rafturi care te imbie sa cumperi lucruri de care chiar nu ai nevoie....  Craciunul inseamna liniste... impacare... pace sufleteasca... nu inseamna agitatie... nervi... imbulzeala... zgomot asurzitor de claxoane ce isi urla cu disperare nemultumirea... Craciunul aduce vorbe blande... calde... soptite... glas de colind ce anunta Nasterea Mantuitorului... nu aduce tipete... cearta... vorbe aruncate la repezeala... menite sa raneasca... sa distruga... sa ucida... Craciunul inseamna daruri de suflet oferite celor dragi... nu cadouri cumparate pe fuga... in ultima clipa... doar pentru ca trebuie sa se ofere ceva... Craciunul inseamna familie... brad impodobit... miros de cozonac...  Craciunul e in fiecare dintre noi... se simte si se traieste!

Intr-o zi, totul va avea un sens... tot ce acum nu iti poti explica... tot ce nu are logica pentru tine... tot ce ti se pare absurd... totul va avea o semnificatie... intr-o zi... Dar, pana atunci, tot ce poti sa faci  bun pentru tine este sa razi in hohote atunci cand te afli in acea stare de confuzie... sa zambesti printre lacrimi... si sa continui sa-ti reamintesti  tie ca toate se intampla cu un motiv... ca nimic nu este intamplator... ca ti se intampla exact ceea ce trebuie sa ti se intample... din diverse motive, in aparenta ascunse tie. Intr-o zi vei realiza ca ceata s-a risipit si ca usor-usor apare soarele si pe strada ta... ca zambetul nu mai este doar o grimasa pe chipul tau... ca nu ai mai simtit gustul amar al lacrimilor  de ceva timp...  ca ai descoperit sensul lucrurilor care ti s-au intamplat si ca acum poti sa te bucuri din plin de toate.

Draga Trecut,    Multumesc din tot sufletul pentru lectiile inspirate pe care mi le-ai oferit, desi.... recunosc, de multe mori am tipat la tine... te-am blamat... te-am considerat o mare jigodie pentru ca am crezut (evident, gresit) ca ai ceva personal cu mine... asa ca, te rog, sa ma scuzi pentru toate clipele in care m-am razvratit si am cautat sa ma razbun pe tine... abia acum realizez ca, datorita lectiilor tale, sunt astazi un om mai intelept... mai curajos... si mai vesel... Draga Viitor,      Sunt gata pregatita pentru tot ce ai sa aduci nou pentru mine... sincer, nimic nu ma mai inspaimanta... a avut grija Trecutul... acum stiu ca  sunt mai puternica... asa ca, orice ai de gand sa-mi rezervi, te anunt in mod oficial ca abia astept sa aflu... Draga Doamne-Doamne,       Iti multumesc din suflet pentru toate sansele oferite... pentru ca viata pare mai simpla cand ma rog Tie... pentru ca stiu ca, acolo sus, la Tine ,ai oameni dragi mie care ma vegheaza... pentru ca Te

 Sunt femei care apreciaza mai mult un singur trandafir oferit din toata inima decat un buchet inimes oferit pentru ca asa e bine... pentru ca asa trebuie... pentru ca "asa se face".... femei care prefera un singur trandafir pentru ca atunci pot sa ii admire stralucirirea decat atunci cand trandafirul se afla ascuns intr-o multime de alti trandafiri...perfect la fel... identici...  Sunt femei care prefera sa stea acasa intr-o vineri seara in bratele iubitului decat sa mearga la o petrecere zgomotoasa inconjurata de o multime de alte persoane... Sunt femei care nu se lasa asteptate pentru ca au invatat ca asa e decent... femei care ar face orice ca  iubitul lor sa fie cel mai fericit de pe intregul pamant... Sunt femei care aleg sa priveasca impreuna cu iubitul lor un film oarecare intr-o seara si sa rontaie popcorn decat sa ia cina la un restaurant fitos... Sunt femei care ar sta o noapte intreaga sa isi asculte iubitul povestindu-le o multime de mii de alte lucrur

Viata isi tot repeta lectiile pana cand reusim sa le invatam asa cum trebuie... pentru ca ea nu oboseste repetand acelasi lucru mereu si mereu... pentru ca nici nu se enerveaza... si nici nu tipa... asta ni se intampla noua, muritorilor... nervi... tipete... crize de furie, uneori inexplicabile... dar invatam... pentru ca nu avem de ales... pentru ca nu putem trece la urmatorul nivel.... Viata ne scoate in cale oameni care sa ne ajute sa invatam lectiile... sau sa ne incurce... dar, intr-un fel sau altul, ei se numesc ajutoare...  In viata intalnim oameni... si e evident, intr-o forma sau alta, ca, la un anumit nivel, ne apartinem unul altuia... ca iubiti sau ca simpli prieteni... e evident ca trebuie sa ne continuam calatoria impreuna... ca avem nevoie unul de celalalt pentru a ne invata lectiile...  Intalnim oameni ... uneori apar de nicaieri... alteori ii cunoastem in circumstante ciudate... dar ei ne determina sa simtim din nou viata... sa ne simtim vii... sa simtim ca tra

Suntem puternici ... pentru ca trebuie sa fim... Suntem destepti... pentru ca am invatat din propriile noastre greseli... Suntem fericiti... pentru ca am gustat din plin din cupa plina de amar... Suntem mai priceputi... pentru ca viata ne-a aratat cum sa ne adaptam la fiecare noua provocare... Suntem puternici pentru ca niciodata nu am renuntat sa visam... sa speram... sa credem ca urmeaza sa ni se intample ceva minunat... Suntem puternici... pentru ca niciodata nu am uitat sa adormim gandindu-ne la un vis... pentru ca niciodata nu ne-am trezit fara sa avem o idee... un plan pentru a ne atinge acel vis... Suntem puternici pentru ca ne-am inconjurat de oameni puternici... care stiu sa zambeasca... sa se bucure... sa traiasca frumos.

Imi plac diminetile... absolut toate diminetile... momentele in care orasul inca nu s-a trezit la viata... clipele dinainte de inceperea forfotei cotidiene... clipele cand pot sorbi pe indelete din ceasca cu ceai parfumat... si in jur e atata liniste...  Imi plac planurile anulate... acele planuri ale altora la care practic trebuie sa particip... senzatia de usurare din momentul anularii e mai mult decat mi-as putea dori... Imi plac zilele ploioase... ador zgomotul picaturilor de ploaie ce se lovesc ritmic in ferestre... creeaza senzatia de liniste... impacare... relaxare... Imi plac furtunile cu tunete... pentru ca natura imi arata ca, dupa orice razvratire, urmeaza o zi mai frumoasa... cu soare bland si dans de curcubeu..  Imi plac ninsorile... cand fulgi de zapada cad imbratisati din cer si se confunda cu mii de alti fulgi... cand imi lipsesc fruntea de geamul inghetat ca sa privesc botezul sfant al primei zapezi... Dar mai presus de toate imi plac micile bucurii aduse 

Oamenii se schimba... viata ii schimba pentru ca le impune sa se adapteze la conditiile oferite de ea...  Unii oameni se schimba in bine... devin mai buni... mai intelepti... mai frumosi sufleteste...  Alti oameni se schimba... dar viata nu ii ajuta sa fie oameni mai buni... mai intelepti... dimpotriva... ii transforma in oameni amarnici... cu suflete amare... cu inimi de gheata...  Oamenii se schimba din anumite motive: fie au invatat prea mult... iar invatatura aduce intelepciune mintii si frumusete sufletului; fie au suferit prea mult... iar suferinta imblanzeste chiar si cele mai haine inimi, aducand pace in suflete... fie au obosit sa se mai comporte intr-un anume fel... s-au plictisit sa mai fie la fel... vor altceva... vor sa alunge monotonia din viata lor cu orice chip si pentru asta e nevoie se se intample ceva ... Atunci cand viata intarzie sa produca o schimbare in viata oamenilor, acestia provoaca ei insisi schimbarea... pentru ca au nevoie de asta... pentru ca a

Oameni... ne dorim sa fim inconjurati de oameni... cat mai multi oameni... pentru ca nu ne place singuratatea... pentru ca e formidabil cand ne aflam alaturi de oameni... pentru ca e distractiv... amuzant... relaxant... incitant... pentru ca avem nevoie de oameni... oameni cu care sa ne impartasim bucuriile, dar si tristetile... oameni cu care sa construim clipe de fericire... oameni cu care sa alungam lacrimile din suflete si de pe chipuri... oameni care sa ne faca trecerea mai usoara... avem nevoie sa fim printre oameni... alaturi de oameni... In vietile noastre patrund oameni... oameni frumosi... destepti... inimosi... dar si altfel de oameni... insa exista oameni pe care nu-i vom putea uita niciodata: oamenii care ne-au fost alaturi si ne-au oferit sprijinul in cele mai dificile momente din viata... oamenii care ne-au abandonat in clipele grele... oamenii care ne-au pus in situatii dificile...  Numai de noi depinde ce fel de om alegem sa fim pentru oamenii care ne incojoara.

Tot ceea ce ni se intampla  are la baza alegerile pe care noi le facem... nu e vina parintilor nostri... nici vina vreunei foste relatii... nici macar jobul nostru nu e responsabil pentru asta... ci noi... doar noi. Putem invinovati vremea... sau economia... ori varsta pe care o avem... dar... e absurd... e culmea  penibilului... pentru ca noi si numai noi suntem responsabili de fiecare decizie sau alegere facuta. E usor sa invinuim pe cei din jur atunci cand lucrurile nu merg asa cum ne-am dori... pentru ca intotdeauna se gaseste cineva prin preajma noastra pe care-l putem invinovati...  Atunci cand totul scartaie... cand alegerile noastre s-au dovedit nu tocmai inspirate si a venit vremea suportarii consecintelor... atunci parca nici banala ceasca de cafea sorbita dimineata nu mai are acelasi gust... parca e mai amara... parca are un gust ciudat... parca.... si gasim vinovati...  oricine e vinovat... mai putin noi...  In momentul in care nu vom mai cauta vinovati... in mom

" Te iubesc! " inseamna ca te accept asa cum esti si ca nu intentionez sa te transform in altcineva... " Te iubesc! " inseamna ca nu astept sa fii perfect/perfecta... asa cum stiu  ca nici tu sa te astepti ca eu sa fiu perfecta/perfect... " Te iubesc! " inseamna ca te plac si ca voi sta alaturi de tine chiar si atunci cand treci prin perioade mai rele... pentru ca stiu ca si tu vei face acelasi lucru pentru mine... " Te iubesc! " inseamna ca te inteleg atunci cand ai o dispozitie proasta sau esti prea obosit/a  pentru a face un anumit lucru pentru ca asa imi doresc eu...  " Te iubesc! "  inseamna sa raman alaturi de tine atunci cand esti cazut/a la pamant si nu doar atunci cand iti este bine...  " Te iubesc! " inseamna ca iti cunosc cele mai ascunse secrete si nu te judec pentru ele, cerandu-ti in schimb doar sa nu ma judeci nici tu pentru ale mele... " Te iubesc! " inseamna ca imi pasa atat de mult in

Cazi... te ridici... faci greseli... traiesti... inveti... esti om, deci nu esti perfect...  Ai fost ranit... dar ai supravietuit... Crezi ca esti rational... dar continui sa speri in miracole...   Gandeste cat esti de privilegiat ca  traiesti... ca respiri... ca te bucuri.. ca gandesti... ca poti alege pe cine, cum, cand si cat sa iubesti... Uneori este atata tristete in viata noastra ... dar este, de asemenea, si multa frumusete... multe lucruri minunate... si oameni deosebiti... si, de aceea, trebuie sa pasim cu incredere chiar si atunci cand sufletele noastre sunt ranite... cand ochii sunt plini de lacrimile amaraciunii... cand mintea ne cere sa abandonam pentru ca oricum nimic nu are rost... pentru ca niciodata nu stim ce ne asteapta la urmatorul pas... ce lucruri extraordinare ne rezerva viata... ce clipe de fericire urmeaza sa ne invaluie.  

     De-a lungul vietii intalnim trei tipuri de prieteni: prieteni pentru un motiv; prieteni pentru o vreme; prieteni pentru o viata... acum depinde de fiecare dintre noi cu ce fel de gand incepem o relatie de prietenie.      Daca ne dorim sa stabilim o relatie de prietenie pentru un motiv anume, atunci ar fi bine sa constientizam ca, mai devreme sau mai tarziu, s-ar putea ca aceasta relatie sa se dizolve... din vina noastra sau a celuilalt... cum, la fel de bine, s-ar putea ca o relatie de prietenie demarata pentru un motiv anume sa se transforme intr-o prietenie pe viata.        Viata ne intersecteaza drumurile cu ale altor oameni cu care legam prietenii... acestea dureaza atata timp cat drumurile noastre raman intersectate... in momentul in care drumurile se despart se intampla ca si prietenia sa inceteze... la fel cum se poate intampla ca, odata despartite drumurile, prietenia sa reziste in timp... sa fie o prietenie pentru o viata.     Prietenii adevarati sunt putini...

Viata e un drum greu... sinuos... cu suisuri obositoare si coborasuri care-ti taie respiratia... cu momente miraculoase, dar si cu evenimente care iti umplu sufletul de tristete si-ti fac ochii sa planga...  Viata inseamna lupta, dar in asta consta frumusetea ei... cu cat lupta este mai apriga, cu atat viata e mai minunata ... si asta pentru ca te prinde in mrejele ei si nu iti da drumul  decat pentru o secunda pentru a putea respira adanc, dupa care te invaluie din nou... si din nou... ca intr-o autentica hora romaneasca ...  In acest joc cu viata suntem tentati sa reactionam la provocarile ei de fiecare data la fel... urmand aceeasi cale batatorita... pastrand aceleasi obiceiuri care nicicand nu si-au demonstrat eficienta... si astfel devenim prizonierii trecutului... ideea e ca am putea surprinde viata schimband de fiecare tactica... si, in felul acesta, nu ar mai putea sa ne sechestreze in trecut... ci ne vom deschide un nou drum in viitor.

A fi frumos inseamna sa fii tu insuti... niciun artificiu adus persoanei tale nu reuseste sa te infrumuseteze mai mult decat naturaletea... esti o fiinta perfecta si unica... pentru ca mostenesti trasaturile stramosilor tai... pentru ca esti diferit de altii... pentru ca esti doar tu...  Nu ai nevoie sa fii acceptat de altii... inainte de toate trebuie sa te accepti singur... trebuie sa iti placa tie sa fii cu tine... sa te apreciezi mai mult... sa tii la tine si mai mult... sa fii convins de faptul ca esti atat de special incat merita sa primesti tot binele din lume... si, fiecare om care te va cunoaste, te va accepta alaturi si se va bucura sa ii fii in preajma. Alearga intotdeauna catre visele tale si nu catre oameni... oamenii vor veni in preajma ta si vor visa impreuna cu tine!

Exista oameni carora poti sa le spui o mie de cuvinte si sa nu inteleaga nici macar unul ... asa cum exista si oameni carora nu le spui  nici macar un cuvant si ei inteleg perfect totul... Exista oameni carora poti sa le oferi tot sprijinul tau pentru ca ei oricum vor considera ca nu i-ai ajutat niciodata cu nimic... asa cum exista si oameni pe care ii ajuti o singura data si care iti vor multumi pentru restul vietii... Exista oameni care se bucura de reusitele celorlalti din tot sufletul lor... precum exista si oameni in ochii carora se citeste invidia... rautatea... Exista oameni a caror unica preocupare e doar binele personal... asa cum exista si oameni care  contribuie la binele celorlalti... Exista oameni si oameni... depinde ce fel de om iti doresti sa fii pentru ca aici ai deplina libertate de a alege.

Alegerile noastre personale sunt responsabile de propriul nostru destin... Viata noastra este rezultatul propriilor alegeri... mai mult sau mai putin bune... mai mult sau mai putin inspirate... Aud mereu oameni care isi plang destinul... care dau vina pe soarta pentru ca nu reusesc sa isi atinga scopul.... oameni care blameaza tot ce li se intampla... care privesc doar tragicul din intreaga lor viata... care ignora partea pozitiva doar pentru ca ceea ce este negativ li se pare ca e intr-o pondere mai mare...  Daca nu ne place viata noastra din acest moment sau directia catre care ne indreptam nu e nevoie decat sa acordam mai multa atentie alegerilor pe care le facem si sa ne rugam ca alegerea facuta sa fie cea corecta pentru noi...

Uneori, tot ce ai nevoie este o persoana care sa iti arate ca este in regula sa lasi garda jos... sa fii tu insuti/insati... sa iubesti fara regrete... si asta pentru ca ne e teama... ne e teama sa nu fim raniti... sa nu suferim... sa nu ne doara... pentru ca viata ne-a invatat ca fiecare decizie pe care o luam aduce la un moment dat si regrete... fiecare pas pe care-l facem, oricat de mic, e insotit uneori de durere... fiecare om pe care-l intalnim in drumul nostru s-ar putea transforma in sursa de suferinta... iar pentru asta ne invaluim intr-un scut protector... pentru a ne apara sufletele si asa incercate de vechi dureri... pentru ca nu stim daca vor mai rezista unor noi incercari... pentru ca dorim sa ne protejam de rau...  Insa pentru a renunta la scut nu e nevoie decat de o singura persoana care sa ne arate ca e bine sa fim noi insine/insene... ca e bine sa iubim fara asteptari... fara regrete... doar sa fim noi cu iubirile noastre mai mult sau mai putin perfecte... mai mul

Ganditi-va  ca ... acusi se termina... se sfarseste... gata... 2015!  Va incepe un nou an... o noua luna... dar... Nu va ganditi ce s-ar putea intampla anul viitor...  Nu va ganditi nici macar la ce s-ar putea intampla luna viitoare... Doar ganditi-va ce s-ar putea intampla in urmatoarele 24 de ore si cum v-ati putea apropia mai mult de ceea ce va doriti sa aveti... sa fiti.. sa ajungeti...  Asa ca... Mentineti-va gandurile pozitive pentru ca gandurile voastre se vor transpune in cuvintele voastre... Pastrati-va cuvintele pozitive pentru ca ele se vor reflecta in comportamentul vostru... Comportati-va bine pentru ca al vostru comportament va deveni obicei.... Asigurati-va ca aveti obiceiuri bune pentru ca ele vor deveni valorile voastre... Adoptati valori pozitive pentru ca ele va vor calauzi destinul...

Oare de ce oamenii inchid ochii atunci cand se roaga... atunci cand plang... atunci cand tipa... atunci cand saruta... atunci cand viseaza? Poate pentru ca cele mai importante momente din viata nu pot fi vazute, ci doar simtite...  Inchidem ochii  atunci cand ne rugam pentru ca dorim sa simtim apropierea... atingerea... intelegerea... iar ochii sunt o bariera in calea comunicarii dincolo de noi... dincolo de neputinta fiintei umane.... Inchidem ochii atunci cand cand plangem pentru ca mintea ne considera slabi... neputinciosi... pe cand sufletul ne da voie sa plangem atat cat simtim nevoia sa o facem fara sa ne condamne ... fara sa ne eticheteze... Inchidem ochii atunci cand tipam pentru ca dorim o eliberare  a tensiunilor acumulate in fiinta noastra... in sufletul nostru... pentru ca dorim o evadare din realitatea care ne apasa.... care ne copleseste... pentru ca dorim sa fim doar noi cu noi... noi cu mintea si cu sufletul nostru... Inchidem ochii atunci cand sarutam pent

Consideram ca fericirea noastra sta in fericirea relatiei pe care o avem cu fiinta iubita... si ne construim fericirea in jurul acestei relatii... si renuntam la multe  pentru ca relatia sa functioneze... renuntam la visele proprii pentru a visa in doi... renuntam la anumite momente care ne fac placere doar pentru ca se intampla sa ii displaca partenerului sau partenerei... renuntam la prieteni doar pentru ca acestia nu il suporta pe respectivul sau respectiva... si renuntam ferm convinsi ca vom fi fericiti pentru ca relatia noastra ne face fericiti... nimic mai fals... Niciodata nu permiteti ca fericirea voastra sa depinda in exclusivitate de relatia voastra... pentru ca numai asa veti cunoaste adevaratul sens al iubirii... pentru ca numai asa veti simti frumusetea dragostei... pentru ca este unicul mod de a fi pe deplin fericiti.... Asigurati-va ca veti gasi si veti pastra si alte lucruri speciale din viata voastra pe care sa le iubiti pe langa iubirea voastra... asigurati-va

Persoane sensibile... usor de ranit... suflete pure care merita pretuirea oricui... si asta pentru ca ele iubesc profund... cu toata fiinta lor... dincolo de orice ratiune... fara granite... in afara oricaror limite impuse de timp... de distanta... de oameni... Sensibilitatea permite reflectie  asupra vietii... impune loialitate... e prietena cu onestitatea... urmeaza   intotdeauna calea adevarului.... oricat de mare va fi pretul platit... oricate pierderi va avea de suferit....  Un lucru, in aparenta nesemnificativ, banal pentru restul oamenilor, pentru o persoana sensibila poate insemna totul...  va fi lumea ei.. centrul universului ei... pentru ca ascunde taine ce nu pot fi dezvaluite oricui si oricum... Si,  pentru toate acestea, nu trebuie sa se schimbe... sa devina mai dura... mai nepasatoare... pentru ca isi pierde puritatea... inocenta... fragilitatea sufletului sau...

E de ajuns sa zambim atunci cand lumea noastra se prabuseste precum un castel din carti de joc... si cei din jur vor sti cat de bine ne ducem poverile... si ne vor aprecia curajul si forta si credinta....  E de ajuns sa spunem un singur cuvant ca sa incepem o prietenie frumoasa sau sa distrugem un om... pentru ca un singur cuvant rostit in anumite circumstante poate distruge sau poate inalta... si noi stim bine puterea cuvintelor... E de ajuns o singura privire pentru a ne salva o relatie... o privire care sa cuprinda o mie si una de amintiri frumoase... o mie si una de povesti traite... o singura privire salvatoare ... sau nu... E de ajuns o singura persoana care sa ne schimbe cursul vietii... un singur om detine toata aceasta putere... dar asta se poate intampla daca si numai daca noi permitem aceasta interventie... pentru ca, in viata noastra, suntem singurii stapani... si noi dictam mersul lucrurilor...  E de ajuns un zambet... un cuvant... o privire... un om... pentru ca

Stiu ca va simtiti ca si cum ati fi pierdut o lume intreaga, dar... ce ati pierdut in definitiv? Pe cineva care minte... insala... pe acea persoana care a tradat iubirea voastra... pe cineva care jigneste prin raceala... prin indiferenta... pe cineva care  asupreste pentru ca i se pare ca nu primeste suficient... si asta in conditiile in care nu ofera nimic... ci doar raneste. Se pare ca pierderea nu e a voastra, ci a lor... asa ca e timpul sa lasati totul in urma si sa invatati sa iubiti pe cineva care chiar merita asta... pe cineva care va merita... pe cineva care stie sa pretuiasca iubirea voastra... pe cineva care sa va iubeasca pentru ceea ce sunteti si nu pentru ceea ce ar trebui sa fiti. 

Inca din copilarie, societatea aproape ne impune sa ne facem placuti de toata lumea si sa placem pe toata lumea... ni se spune de  la gradinita ca toti cei de acolo sunt prietenii nostri... nu colegi de grupa asa cum ar fi normal sa li se spuna, ci prieteni... in clasele mici invatatoarele incearca sa ne transmita aceeasi idee, desi incepem sa patrundem profunzimea conceptului de prietenie... si, de multe ori, ne invinuim ca nu putem fi prieteni cu anumiti colegi... ne consideram inferiori intrucat nu ne place toata lumea si descoperim ca nici toata lumea nu ne place pe noi...  Copiii traiesc adevarate traume atunci cand descopera ca, de fapt, colegii nu le sunt prieteni... ca, cei pe care ii considerau prieteni, nu ii  plac...  ca nu  vor sa se  joace cu ei... trist si ingrijorator  este ca  aceeasi idee se perpetueaza si in viata de adult de mai tarziu... pentru ca grupul ne sanctioneaza atunci cand emitem ideea ca nu ne place cineva, desi e absolut normal  sa nu ne placa de o a

De ce mint oamenii? Pentru ca pot sa o faca... pentru ca nici macar propria constiinta nu ii opreste... pentru ca li se pare firesc... pentru ca si altii o fac... pentru ca ei considera ca, daca ei insisi mint, asta inseamna ca toata lumea o face... pentru ca si ei au fost mintiti la randul lor si considera ca asta le indreptateste gestul... E greu pentru cineva care si-a pierdut increderea in oameni sa nu priveasca cu suspiciune pe oricine cu care leaga o conversatie... cu atat mai greu ii va fi  daca va trece la un nivel superior al relatiei...  e greu... e dureros de greu... dar nu imposibil...  Adevarul se identifica cu minciuna pentru cei care nu au incredere in semeni... tind sa verifice totul... pun la indoiala orice... si, desi adevarul e evident, neaga existenta lui... ca si cum si-ar dori sa fie mintiti... ca si cum ar fi prieteni cu minciuna iar adevarul ar fi principalul inamic... ca si cum ar fi asteptat atat de mult sa li se confirme ca oricine minte incat isi dore

Realitatea este cea care intristeaza mereu... care provoaca dezamagire... suferinta... care declanseaza mii de emotii diferite... mii de sentimente controversate... Realitatea are nevoie sa fie infruntata... pentru ca nimeni nu poate fugi de realitate... nimeni nu se poate ascunde...  Realitate inseamna sa te confrunti cu pierderea cuiva drag... si sa accepti ca nu "iti va trece" durerea... dar vei invata sa traiesti cu ea... vei invata sa o accepti si, intr-un final, va face parte din tine... din ceea ce vei deveni dupa asta... te vei vindeca si te vei "reconstrui" in jurul pierderii suferite... te vei recompleta, dar niciodata nu vei mai fi la fel... pentru ca nici nu ar trebui sa fii la fel si nici nu ar fi de preferat sa iti doresti asta.

Timp intre cer si pamant... nemurire... zbor de gand adormit in tacere...  Le trece timpul muritorilor... pe nesimtite isi petrec viata... si se duc... se duc si se alatura ingerilor...  Trece timpul peste anotimpuri... si lasa urme... isi pierd stralucirea... li se duce magia... si parca dispar... A disparut iarna din natura... nu insa si din calendar... sufletele noastre tipa dupa o iarna adevarata... cu fulgi de zapada... cu troiene... cu miros de ger... nu e nimic... e pustiu... e o idee de ce ar fi putut sa fie si nu este... Ma uit in jur si mi se pare ridicol... sunt ridicole strazile impodobite pentru sarbatorile de iarna... le stau stramb podoabele... lipseste sensul... sunt ridicole vitrinile magazinelor impopotonate cu ghirlande sclipicioase si mosi kitschosi... sunt ridicole incercarile noastre de a patrunde in magia sarbatorilor... dar sper ca va fi iarna... o iarna adevarata...  

Ratacire Trecem prin viata... uneori alergand... alteori abia tarand pasii... depinde insa de felul in care ne raportam la evenimentele pe care le viata ni le scoate in cale... Alergam atunci cand totul ni se pare simplu... atunci cand suntem convinsi de reusita... atunci cand ne putem baza oricand pe omul de langa noi... atunci cand simtim ca, daca ne vom prabusi, va fi cineva acolo care sa ne prinda si sa ne ajute sa ne ridicam... Abia pasim atunci cand totul ni se pare greu... dificil... fara scapare... atunci cand avem impresia ca intrega suflare s-a pornit impotriva noastra... atunci cand ne simtim singuri... neputinciosi... atunci cand nu exista nimeni care sa ne fie alaturi...  Viata are momentele ei... depinde numai de noi sa ne bucuram din plin de  fiecare clipa de fericire... sau sa stergem lacrima si sa zambim unui nou inceput.

As vrea sa cred ca faptele mele nu sunt judecate de altii... dar e o falsa speranta sa cred asa ceva...  pentru ca se intampla sa gresesc.... de multe ori... si atunci am nevoie de intelegere nu de judecata... dar cine poate sa stie asta? As vrea sa cred ca atitudinea mea nu e judecata de ceilalti... dar stiu ca altii ma judeca pentru atitudinea mea... pentru ca se intampla sa fiu radicala... sa aleg o extrema catre care sa ma indrept fara sa optez pentru o cale de mijloc... pentru ca nu imi plac jumatatile de masura... pentru ca prefer sa nu primesc nimic daca nu mi se ofera tot ce stiu ca merit... As vrea sa cred ca vorbele mele nu sunt judecate de oameni... dar e o iluzie pentru ca stiu ca oamenii ma judeca pentru vorbele pe care le rostesc... pentru ca multi nu reusesc sa le patrunda sensul... pentru ca unii nu reusesc sa treaca dincolo de vorbe... pentru ca unii nu disting intelesul dintr-o mie de alte intelesuri... As vrea sa cred ca oamenii sunt buni si intelegatori...

Trăim într-o lume care promovează falsurile... aproape nimic nu mai este adevărat... veritabil... autentic... poate doar gândurile... şi asta pentru că oamenii nu au găsit încă o modalitate de a le falsifica... dar nu se ştie niciodată... Există oameni falşi... oameni care ştiu să îşi atingă scopul pozând în oameni oneşti, altruişti, oricând la dispoziţia oricui are nevoie... nimic mai fals... pentru că aceşti oameni nu îţi vor oferi nicicând ajutorul... Există zâmbete false... pentru că oamenii au învăţat să îşi facă din zâmbet un machiaj permanent... zâmbesc mereu....  însă uită să îşi şteargă masca şi zâmbesc povestind un episod trist din viaţa lor... nimic mai fals decât un zambet ancorat pe un suflet trist... Există îmbrăţişări false... pentru că oamenii îşi doresc să păstreze aparenţele... de dragul celorlalţi... din dorinţa de a fi consideraţi perfecţi... buni... deosebiţi... îmbrăţişările lor se simt ca palmele pe obrazul inocenţilor... Există prieteni falşi... s

Cei care au cunoscut iubirea adevarata stiu ca, in prezenta minciunii, iubirea moare... cele doua nu se pot suporta una pe cealalata... se cearta... se resping... se urasc... si, de cele mai multe ori, minciuna distruge iubirea...  pentru ca minciuna stie ca iubirea adevarata e vulnerabila in fata sa...  Oamenii aleg pe cine, cum si pentru ce sa iubeasca... uneori iubesc sincer, cu pasiune, cu daruire, fiind dispusi sa faca orice sacrificiu pentru ca iubirea lor sa dainuie... iubesc cu patos si sufera enorm atunci cand iubirea lor se destrama...alteori oamenii iubesc pentru ca urmaresc un interes... iubesc din teama de a nu fi singuri... iubesc pentru ca au nevoie de prezenta altei persoane in viata... iubesc ceea ce le ofera ceilalti... iubesc sa fie iubiti... Nimeni nu cunoaste cu adevarat singuratatea decat in absenta iubirii... nimeni nu apreciaza mai mult iubirea decat cei ce au simtit biciul minciunii... nimeni nu uraste mai mult minciuna decat cei ce si-au pierdut iubirea

Ingerii se plimba printre noi... ii privesc pe cei care au uitat sa mai zambeasca si le ies in cale... si ii ating usor, ca intr-un vis... iar atingerea lor e binecuvantata. Ingerii fara aripi sunt cei  care ne ajuta sa credem im miracole... ei ne aduc miracolul in cale si il transforma in realitate... ei au fericirea in priviri.... ei au puterea de a alunga tristetea... de a alina suferinta... de a asterne linistea in suflete si pe chipuri. In jurul nostru sunt ingeri... au fost alesi dintre muritori spre a le aduce fericirea muritorilor... au fost alesi pentru ca oamenii sa nu uite sa creada in miracole... sa nu isi piarda speranta... increderea... Fiecare dintre noi are puterea de a fi inger pentru cineva care are nevoie sa mai creada in miracole.