Impreuna prin viata
Viata isi tot repeta lectiile pana cand reusim sa le invatam asa cum trebuie... pentru ca ea nu oboseste repetand acelasi lucru mereu si mereu... pentru ca nici nu se enerveaza... si nici nu tipa... asta ni se intampla noua, muritorilor... nervi... tipete... crize de furie, uneori inexplicabile... dar invatam... pentru ca nu avem de ales... pentru ca nu putem trece la urmatorul nivel....
Viata ne scoate in cale oameni care sa ne ajute sa invatam lectiile... sau sa ne incurce... dar, intr-un fel sau altul, ei se numesc ajutoare...
In viata intalnim oameni... si e evident, intr-o forma sau alta, ca, la un anumit nivel, ne apartinem unul altuia... ca iubiti sau ca simpli prieteni... e evident ca trebuie sa ne continuam calatoria impreuna... ca avem nevoie unul de celalalt pentru a ne invata lectiile...
Intalnim oameni ... uneori apar de nicaieri... alteori ii cunoastem in circumstante ciudate... dar ei ne determina sa simtim din nou viata... sa ne simtim vii... sa simtim ca traim... iar faptul ca ii intalnim exact in acele momente cand avem cea mai mare nevoie de prezenta lor nu are aparent nicio explicatie logica... stiintifica... poate fi o coincidenta... sau soarta... sau pur si simplu un noroc chior... sau interventia divina... dar cu siguranta ne determina sa credem in minuni.
Comentarii
Trimiteți un comentariu