Poveste

Oamenii se pierd printre filele vieții și lasă întipărite amintiri... scurte momente de "A fost odată..." ce se țes singuratice pentru a fi apoi povestite de moși cu argint în plete și bunicuțe ce miros a busuioc și cozonaci... 

E o poveste care începe așa, ca o primăvară... cu vesele culori și gălăgie, cu cântece și voie bună, senină ca un zâmbet... și se sfârșește ca anotimpul alb, cu respirație de gheață...

Ne scriem poveștile mânați de dorințe și nevoi... de vise și gânduri... de lacrimi și zâmbete... scriem capitole întregi și, deși le-am vrea perfecte, nu putem să rescriem niciunul... cerneala lor nu se va șterge în veci... 

Nimic din viață nu e regret... doar lecție sau șansă.... sau moment de meditație... de adâncă reflecție la ce a fost și ce-ar fi putut să fie...