Despre o iarna...
Ar fi trebuit sa dansam printre
fulgii de zapada in incercarea timida de a ajunge la serviciu... ar fi
trebuit sa ratacim privirile prin ferestrele ninse si sa ne dorim sa
evadam din birourile anoste intr-un peisaj de vis si de sarbatoare... ar
fi trebuit sa ne strecuram timid printre trecatorii plictisiti pentru a
fura un strop din magia iernii... ar fi trebuit sa visam cuminte la gura
sobei in imbratisarea calda a unei paturi de lana... lana adevarata...
iarna adevarata...
Uneori, gandu-mi rataceste la iernile pe
care mi le povesteau bunicii in copilarie... ierni cu lupi fiorosi ce-si
plimbau foamea prin satele adormite sub zapezi uriase... ierni cu
geruri naprasnice si turturi imensi de cristal agatati de stresinile
caselor... ierni cu vifornite pagane ce muscau cu nesat din obrajii
sanatosi si rosii de veselie... acum nu mai sunt... au disparut odata cu
copilaria bunicilor.... au ramas povestile de spus la gura sobei
intr-un anotimp ce isi mai pasteaza doar numele...
Regret ca iarna pe care o traiesc eu
nu e o poveste ... nu are intamplari frumoase cu fulgi de zapada... cu
sanii multe... cu clinchete de clopotei... nu are magie pentru ca
lipseste ceva... dar astept... astept si sper sa fie altfel... sa fie o
iarna ca in povestile copilariei...
Comentarii
Trimiteți un comentariu