Primii fulgi

Au cazut primii fulgi... neasteptat de repede... neasteptat de devreme... in planurile mele nu era prevazut asa ceva... dar s-a intamplat...
Totul a inceput cu un dans usor dupa care s-a pornit vijelia de fulgi ce se izbeau cu putere de caldaram in drumul lor tumultos catre pamant... as fi vrut sa am timp sa pot sa-i admir ca in copilarie... cu nasul bine lipit de geamul aburit si cu o imensa dorinta de a iesi sa dansez cu ei... dorinta stavilita atunci cu adanci rugaminti de bunici ingrijorati sa nu le raceasca odorul... iar acum efectiv blocata de activitatile cotidiene si de ideile asa-zis marete de renovare a locuintei in prag de iarna... 
Asadar, printre zgomote infernale de pereti gauriti si nori imensi de praf, am ratat prima ninsoare... noroc ca s-a agatat de mine in drumul catre job si mi-a lasat un sarut de gheata pe obraji in semn de regret pentru lipsa mea de timp... unde esti copilarie????

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Miracole

Imagine
Traim fiindu-ne teama de ceea ce s-ar putea intampla si uitam sa traim indiferent de ceea ce ni se intampla... ne petrecem viata paralizati de teama unui esec... a unei pierderi... si nu incercam sa infruntam pericolul indiferent de consecinte... nu infruntam viata... nu ii sfidam limitele pe care ni le impune... ne creem propriile zone de confort din care refuzam sa mai iesim... pentru ca ne e teama de nou... de necunoscut... de altceva... Asteptam sa se produca miracole... dar uitam ca noi suntem  miracole care deja s-au produs... asteptam ca viata sa ne ofere doar frumos... doar bine... doar exceptional... dar oare am putea numi toate acestea experienta? Putem oare gasi in noi curajul de a infrunta orice, oricand? Putem face efortul de a intelege ca orice ni se intampla are un scop anume?  Evenimentele din viata noastra au intotdeauna un singur sens: fie sunt o binecuvantare, fie sunt o lectie menita sa ne invete  ceva. Depinde de fiecare dintre noi sa le transforme in ceva
Citiți mai multe

Printre îngeri

Imagine
In fiecare clipă cerul îşi deschide braţele pentru a primi îngeri... îi alege dintre noi, dintre pământeni  să-I fie alături lui Dumnezeu... Incet, încet ne înconjurăm de îngeri... ne pierdem rădăcinile... ne pierdem valorile... ajungem frunze în vânt... ne purtăm neputinţa şi ne târâm paşii cu priviri atent aţintite în pământ... suflete firave ce se îneacă cu glasul dreptăţii şi-şi poartă suferinţa în tăcere... ne pierdem vocea... ne pierdem conştiinţa  şi acceptăm nedreptatea, duşmănia, ura, minciuna, trădarea... In scurte momente de deşteptare ţipăm după schimbare, dar nu înţelegem că schimbarea trebuie să vină din noi... e nevoie de o schimbare totală a tot ce a însemnat cândva OM... e nevoie de schimbarea fiecăruia dintre noi... pentru că am uitat ce înseamnă bine, frumos, adevăr, dreptate, iubire... am uitat valorile care ne definesc umanitatea... Căutăm vinovaţi în afara noastră... acuzăm, lovim, aruncăm cu vorbe dureroase ca pietrele ce ucid sentimente...
Citiți mai multe

Rabdare

Imagine
     Nu mai avem rabdare sa traim frumos... dorim ca visele sa ni se implineasca inainte de a incepe sa visam... cerem ca dorintele sa ne fie indeplinite inainte de a termina sa le formulam... impunem sa fim iubiti inainte de a incepe macar sa iubim... pentru ca pur si simplu nu mai avem rabdare...     Nu mai avem rabdare sa ne rugam, sa multumim, sa daruim... pentru ca am uitat ca nu totul ni se cuvine... pentru ca avem falsa credinta ca suntem indreptatiti sa pretindem... pentru ca am inteles gresit sensul rugaciunii... pentru ca folosim rugaciunea ca pe o cale de a cere si de a primi fara a oferi nimic, fara a face nimic concret... doar pentru ca nu mai avem rabdare...      Nu mai avem rabdare sa intelegem, sa iubim, sa acceptam... pentru ca asteptam ca ceilalti sa o faca in locul nostru... pentru ca e mai simplu si mai comod sa ne inteleaga, sa ne iubeasca si sa ne accepte ceilalti... iar cand nu o fac, pentru ca nu mai pot, pentru ca e prea mult, pentru ca e prea greu, gasim
Citiți mai multe