Zgomotul tacerii
Tacerea nu se aude... se traieste... se simte... asa cum se simt picaturile de ploaie ce-ti brazdeaza chipul... dar oare nu cumva sunt lacrimi?
Tacerea doare... e suferinta pentru cei ce asteapta un raspuns... o reactie... pentru cei ce depind de o emotie... pentru cei ce se cauta...
Alunecam prin viata in tacere... aproape muti in fata provocarii... traim tacerea si stim sa o oferim... la fel de simplu, de elegant...aproape firesc... pentru ca acum face parte din noi... din fiinta noastra.... pentru ca tacerea suntem noi...
Intr-o lume plina de zgomote surde noi suntem tacerea... pentru ca am invatat sa ne intelegem in tacere...
Comentarii
Trimiteți un comentariu