Un joc cu timpul

Visele noastre se opresc la marginea lumii si se izbesc de timp... intotdeauna de timp... pentru ca el e cel care decide soarta unui vis... ori soarta noastra... el ne limiteaza trecerea... ne conditioneaza devenirea.... ne transforma... 

Timpul ne transforma chipul... ne modeleaza mintea... ne determina sa fim altfel... de fiecare data altfel... niciodata la fel... pentru ca ii place sa se joace... cu chipul nostru... cu mintea noastra... cu noi... si e doar un joc... insa cu un singur castigator... 

Suntem oamenii timpului... doar ai timpului nostru... si nu ne vom adapta niciodata... sub nicio forma... niciunui alt timp... pentru ca ne place... ne place jocul cu timpul... ne place sa ni-l stim prieten... sau dusman... oricum nu conteaza... e doar un joc si atat... un joc de viata prin timp...

Timpul trece simplu... usor... insesizabil... ne dam seama de trecerea sa abia cand privim la fotografii din trecut... la persoane care erau atunci si care au disparut... luate de timp... manate spre final... lin... si ne grabim sa ne indeplinim visele... sa grabim timpul... pentru ca nu stim cat mai este pana la final... acel final...

Un joc cu timpul meu si un singur castigator... si stiu ca nu voi fi eu acela... dar merita orice etapa... orice traire... orice emotie din jocul  cu timpul...