O poveste soptita

Ma joc in parul tau... si e altfel acum ... e atat nins... de parca fiecare iarna si-a uitat cate un fulg acolo... pe parul tau de zapada... 

Ma joc cu pleopele tale... si acum cad batrane peste ochii ce parca si-au pierdut vapaia... 

Citesc in ochii tai doar impacare...cu tine si cu restul lumii...  si parca imi  ascunzi o taina... lasa, nu mi-o spune acum!... mi-o va spune timpul!...

Iti iau mana in palma mea... si e altfel si mana... e parca mai usoara... parca mai moale... dar si-a pastrat blandetea cu care-mi mangaiai pletele... 

As vrea sa ma urc in bratele tale... sa vad daca mai regasesc linistea de atunci... sa vad daca mai poti ca altadata sa-mi alungi norii si sa aduci soarele pe chipul meu... doar cu o imbratisare... doar cu o leganare... si o soapta.... 

Acum te imbratisez eu... si te legan... si ma mir ca  acum pot sa o fac... ca nu mai esti parca atat de mare... ca parca te-ai topit... unde esti?... unde-ai disparut?... 

Aud si acum o poveste... o poveste soptita de doi batranei ce-si adormeau asa nepotii...