Timpul intre amintire si vis

   Timpul...ciudat mecanism inventat de divinitate pentru a oferi un joc oamenilor...un joc "de-a v-ati ascunselea" in care nu exista castigatori, ci doar invinsi...un joc care dureaza pentru unii mai putin iar pentru altii mai mult...depinde de cat de repede se invarte roata.

     Timpul nu iarta...timpul pedepseste...timpul urateste chipuri, dar ofera in schimb, doar acolo unde vrea el, intelepciune...pentru ca e mofturos, pentru ca e schimbator, pentru ca nu are rabdare sa cunoasca, sa simta, sa inteleaga cat de frumosi sunt oamenii.

     Timpul e darnic...nu ne ia amintirile, ci ne ofera sansa sa calatorim in trecut ori de cate ori dorim...dar, pe cat de darnic este, pe atat de crud si hain ii e sufletul...ne lasa si amintirile dureroase si parca se bucura sa stie ca retraim momente ce au lasat lacrimi pe chipul si in sufletul nostru.

      Timpul planifica o calatorie pentru fiecare dintre noi in viitor...e o calatorie menita sa ne ajute sa ne indeplinim visele...e o calatorie a sperantei catre noi taramuri de basm in care noi suntem personaje principale.

    Timpul nu se opreste in loc pentru nimeni...nici macar pentru a oferi o clipa din imensa lui eternitate...zboara peste oameni, peste locuri, luand pe aripile sale amintiri si lasand urme adanci in trecerea sa efemera.

    Fiecare dintre noi percepem diferit timpul: pentru cei ce asteapta,  timpul se scurge prea lent...pentru cei tematori, timpul este prea nesigur....pentru cei aflati in suferinta, timpul este prea lung...pentru cei ce se bucura, timpul este prea scurt...pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.

      Timpul ne rapeste oameni dragi, dar ne ofera puterea de a merge mai departe...timpul ne rapeste frumusetea fizica, dar ne ofera frumusetea mintii si a sufletului...timpul ne ofera sansa sa ne implinim visele, dar nu ne lasa sa uitam durerea...

      Timpul este calea magica care ne dezvaluie ceea ce conteaza cu adevarat.